Am impresii…

Atentie: asta scriam acum 6 saptamani…azi nu-mi mai permit sa am „impresii”…dar nici nu voiam sa ramana post-ul intre ciorne

Da, o luna intreaga…4 saptamani batute pe muchie azi, de 2 ore :).

Dupa atata timp, pot sa imi permit luxul de a avea impresii. Am…multe…contradictorii…inexplicabile.

Desi vor parea impersonale, o sa le insir „cu liniuta de la capatul randului”:

Asadar, am impresia ca:

– primavara aici valoreaza cat 5 primaveri acasa…ma bucur de fiecare dimineata cu soare la ora 6.30, respir miros de iarba proaspat tunsa, iubesc fiecare narcisa ce sta de straja pe drumul spre AZ…de 11 zile nu a plouat deloc…a fost soare, soare, SOARE, dupa 17 zile cu cel putin doua reprize de dusuri reci…localnicii il numesc „Rainchester”, pe buna dreptate;

– daca s-ar decerna titulul pentru „Sodoma si Gomora 2010”, Amsterdamul si Manchesterul ar iesi la egalitate, pe primul loc, din nefericire. Indecenta, incultura tinerilor, obiceiurile de weekend si viata de noapte sunt socante…pe o scara de la 1 la 10, ar putea primi lejer „100”

– traiasca salata verde, sucul de portocale si salamul nemtesc. Nimic altceva nu e comestibil aici…si daca e inghitibil, nu e hranitor. Mama, vin acasa, vreau ciorba alba de perisoare!

– cei ce cred ca romanii sunt ospitalieri si gazde bune, n-a cunsocut nici un englez adevarat inca…Inca nu am intalnit sofer de troleu sau autobuz in Romania care sa opreasca bus-ul, sa coboare intre oameni doar pentru a-ti spune tie, vizitatorul ca ai ajuns acolo unde doreai…

– viata aici are cu totul alta importanta, alta semnificatie (pentru mine)…mi-o dovedeste cimitirul pe langa care trecem zilnic de doua ori, cel putin

– banii nu valoreaza nimic…iti pot oferi o excursie, o masa „buna” intr-un restaurant/pizzerie/pub/Tesco (doar v-am zis ca mancarea englezeasca e gatita dupa ureche…si ei nu au ureche „gastronomica”) dar, al sfarsitul zilei, conteaza cine te asteapta acasa, cine te suna sa te intrebe „R you ok there?”…restul sunt detalii, deloc importante si cu atat mai putin urgente

– cand bate ceasul 16.00, se goleste biroul…pentru ca job-ul nu-ti poate oferi decat niste foi de hartie albastra…implinirea incepe de la 16.00, in fiecare zi.

– RATUC-ul…e jalnic…despre FANY nici nu ma mai exprim…Cu 11 lire poti calatori saptamanal pe orice autobuz Stagecoach…pe orice distanta…la orice ora…

– m-as muta in Burnage…e ca in visele copiilor 🙂

– daca imi doresc o casa in suburbii, ar trebui sa muncesc eu, sotul si cei 5 copii…aproximativ 3 vieti…si nici atunci nu-i sigur ca o sa mi-o permit. O casa obisnuita costa aprox. 1.500.000 lire… iar o garsoniera 200.000…Traiasca Florestiul!

– aici e paradisul ciocolatei…yummy….cata? cat de multa…descriam cuiva ciocolata Cadbury…e lejer cam cat manualul de romana de clasa a 8 a, de Humanitas si are o jumate de kg 🙂 Stiu cel putin 2 persoane care o sa imi zica vreo doua despre randurile astea 3 😀

– indienii nu sunt ceea ce ne imaginam noi ca sunt, colegii nostri sunt dovada vie

Cam astea-s impresiile deocamdata…revin…mai am 2 luni de acumulat experienta. N-ar mai fi multe de spus acum…sunt doar multumitoare ca sunt aici, acum.

! Atunci l-am semnat asa: Un zambet! Azi il semnez asa: Fara zambet.

Reclame

PRIMUL/PRIMA

PRIMUL/PRIMA

 – primul ceas: la 5 ani…avea pe cadran o fata de pictor si o paleta de culori (l-am stricat si l-am aruncat dupa dulap la doua ore dupa ce mama mi-a dat banii sa-l cumpar)

 – primul stilou: corp maro…chinezesc…cu penita stramba…scriam “ca cu picioarele” si luat numai 7 la caligrafie

– primul penar: roz, cu butone, din piata de la rusi

– primul compliment (de care imi aduc aminte): in clasa a 2…era despre rochita roz si palaria cu fundita de la o tanti care voia sa mi-o fure

 – prima pereche de pantofi cu toc: in clasa a 6…albi…de lac

 – prima pereche de blugi “originali”…in clasa a 7 a…erau LOTUS, indigo..de la Boosley

– prima data cu colindul: clasa a doua, duminica la pranz, ziua de Craciun…

 – prima tabara: Roica, clasa a doua – primul premiu: 6 ani, Scoala Duminicala…cel mai cuminte copil…cu “strugurele” avand doar buline rosii

– prima papusa: Janeta, cat mine de inalta…si cu capul rupt…la un moment dat

– prima “mancare “ gatita: gris cu lapte…a fost aruncat la gunoi…era prea tare pentru a fi digerat;

– prima tara vizitata: Franta

– prima data in Cluj: clasa a doua, nunta Roxana & Dorin Rus

 – primele artificii in Cluj: 1 decembrie 2007

– prima zapada observata in Cluj: 1 decembrie 2007;

– primul 4: clasa a 4 a…” Doamna “Cocia”…fiicei dumneavoastra ii este lene sa copieze tot textul in caiet, va rog sa luati masuri”

– prima (si ultima data) scoasa afara de la ora: ora de engleza, clasa a doua

– primul laptop: 2005, Ton & Betsy

– primul (si unicul) buchet de trandafiri albi: iunie 2008

– prima salata “rustica”: 30 noiembrie 2007

– primul (si penultimul) dans popular: 4 ani, serbarea caminului nr. 13

– prima serie de “penicilina injecatbila”: 9 luni

– prima amintire: de la 2 ani…tenacul de olitze din Cresa Cetate si dulapul de la intrare

– primul coleg de banca: Terec Andrei Florin (clasa 1)

– prima geanta: 3 ani, Poiana Brasov (rosie cu ciupercute)

– prima floare: clasa a 4 a (din plastic portocaliu)

– primul 10: clasa 1, religie, preotul Albu

 – prima educatoare: Chirila Felicia, prima invatatoare: Pintea Maria

– primul cap spart: 7 ani, cu hinta din curtea caminului 13

– primele cumparaturi: 3 ani, la aprozarul domnului Ganea (cand cumparam o franzela calda, mancam jumate pana acasa)

– primul salariu: L’Aretina, iulie 2003

– prima data la colt: clasa 1 (nu am invatat poezia “Vara”)

– prima adresa: Victoriei, 67, A 14, 15

 – primul “Da”: 27 august 2000

– prima poezie: 3 ani (Noi mergem catre tara Sfanta,/Spre cerul plin de bucurii/ Acolo ingerasii canta/O, hai cu noi, de ce nu vii?”

 – prima “Diana”: Diana Mihu/Delemarian

 – prima data cu avionul:29 decembrie 2009

 – prima rugaciune (de care imi aduc aminte…si in care stiu exact ce am zis): 7 ani

– primul lucru cumparat din salariul meu: inelul de argint cu doua pietre roz

– prima data cu All 4 One: 1 decembrie 2001 – prima data la Betel: 1 octombrie 2005

– primul pas: 10 luni

– primul sunet: 13 ianuarie 1986

– prima lacrima: doua clipe mai tarziu

– primul calificativ: 9

 – prima colega de camera: Lazo

– prima: Noemi – primul: inca nu m-am gandit

– prima promisiune: Austria, 2005, Hagai 2:19

 – prima cearta: 1 ianuarie 2008

 – prima Cina: 3 septembrie 2000

– prima operatie: 1 august 1999

Azi, cam atat…daca imi mai amintesc…mai revin cu later edit. Voi reveni si cu ultimul/ultima…in asteptarea primei zile din restul vietii mele.

Fara zambet.