20/05/2013 la 20:52 (Paharul pe jumatate plin..., Uncategorized)
You and I, we both know it is all over when we are unable to hear the music anymore…today it was the day when I could not remember the lines nor the notes of a very loved song some time ago. I know who sings it, I could easily check it on YouTube but I am not doing it, I am to afraid that this silence might break.
So I just enjoy the darkness, the silence and the solitude and I am finally happy to have you gone from this great, unexpected life of mine.
Farewell!
Een glimlach!
14/05/2013 la 22:20 (Cirese dulci...)
V-am mai spus ca imi lipseste o primavara…nu-i nimic, am altele 26 din care pot alege.
Azi a fost randul uneia cu miros de BAC si salcam scuturat pe stradute inguste; putin incetosata, ca privita din departari, prin filtrul unor ochi nedumeriti si umbriti de perdele umede, neasteptate.
Nu doar ochii fusesera nedumeriti atunci ci si inima, ce se lasase prinsa intr-un joc de-a „uite-o, nu-i” si se trezise dintr-o data golita fara voie, jefuita ziua, in amiaza mare, in vazul tuturor dar in auzul a prea putini.
Din departare, lucrurile pareau potrivite perfect, intocmai ca intr-un puzzle stiut pe dinafara si re-montat in nenumarate randuri, cu piese tocite si imbinate fara cusur. De dinauntru insa, tocmai imbinarile perfecte dureau surd si apasator iar sentimentul insuficientei era complesitor.
Nu-mi amintesc decat un singur moment inainte aceluia in care sa fii simtit ca viata mea depindea de ceea ce as fi ales mai departe. Si avusesem dreptate: a depins totul de incapatanarea si determinarea mea iar primaverile s-au inlantuit diferit apoi. Ceea ce parea atunci un iures, un vartej ametitor imi pare azi o zi tihnita, o seara desprinsa dintr-un film de dinainte de ’89.
E nepretuit sentimentul acesta de plin, de prea plin si incantare, e linistitor mirosul de acasa, reconfortanta privirea senina iar mana calda se potriveste perfect pe forma inimii mele…
Mi-a lipsit.
Een glimlach's Blog 