Ce te invata un portmoneu uitat in sertar?

Stiu, stiu, suna stupid si nu doar stupid ci si deosebit de copilaresc si neinteresant.

Nici nu am pretentia ca ar prezenta vreun interes pentru ochii cuiva, insa pentru mine a fost o lectie cel putin neplacuta…

Sa spunem doar ca o persoana draga si-a uitat portmoneul in sertar in ziua cand ar fi avut cea mai mare nevoie de el. Prima mea reactie la aflarea vestii?! „Nu esti in stare nici sa iti iei portmoneul si mai ai pretentii!!!” Tonul pe care am zis-o? Exact asta subliniat de semnele de exclamare…

Durerile de st0mac? Comparabile cu cele asociate unei lubenite calde mancata cu pofta intr-o zi torida de vara…

Mustrarile de constiinta? In crestere, asemeni cotelor „apelor Dunarii”.

De ce? Pentru ca ma dau mare, ca-s desteapta, ca stiu multe, ca am citit carti, ca am terminat o facultate (care, by the way, nu-mi foloseste mie personal in viata de zi cu zi decat in putine lucruri, in general o folosesc pentru vietile altora), ca recunosc usor tipologiile oamenilor, ca-s socibila, etc. Ati prins voi ideea…

Adevarul e ca…sare apa in toate directiile ori de cate ori dau cu bata in balti…ca ieri, de exemplu.

Daca eram maritata? Daca era „el” cel care isi uita portmoneul acasa? Cum reactionam? Guess what…ezact asa cum am si facut-o…si n-are nici un rost sa ma ascund dupa degete. Nu pentru ca nu as iubi sau nu as admite ca suntem oameni si putem gresi..ci pen’ ca asta e cea mai la indemana reactie.

Si-acum, imi vine in minte ceea ce mi-am amintit si ieri: „indiferent de ce se intampla in jurul nostru, eu trebuie sa iti apar spatele in fata celorlalti”.

Pricep ca in ochii vostri nu-s comparabile situatiile, dar in ochii mei sunt. Si mai tre sa cresc, sa mai invat, sa mai tac, sa mai las, sa mai dau…

Dura lectie…

Un zambet!

Reclame