Half a world away.

Ieri, mi-am reamintit cum e sa fiu eu. Cum e sa contez. Asa, egoist si cu toata tragerea de inima, cu tot interesul pentru mine si ceea ce imi trece prin cap. Am avut senzatia ca m-am re-pierdut, doar ma mai gasisem odata si mai si scrisesem despre asta aici. 
„Inclina capul si ma tintuieste in continuare cu privirea: ma simt intrebata in tacere daca ieri am fost eu si daca da, daca o sa mai fiu. Ii raspund clipind, afirmativ, ca intr-un film Hollywoodian in care pacientul e rugat sa clipeasca de doua ori daca incuviinteaza raspunsul. „Si maine, si peste un an? Dar in weekend?” Ii zambesc, stiu ca un raspuns negativ ar strica aranjamentul tacit dar nu-i confirm deloc obligata ca azi, maine, in weekend sau peste un an, voi fi tot eu si-mi va placea.” 
Sunt tot eu, tot cu „ferestrele” deschise, chiar daca pe alocuri par fie nesterse, fie cu plasa opaca.
Cu putine intrebari si cu mai multe certitudini, mai descopar cate ceva despre mine. Pe unele le descopera altii si mi le zic, pe altele le ascund eu si-apoi imi fac curaj sa le dau drumul.
Cum se simte autocunoasterea asta? Pai…cam asa:
You’re half a world away, standing next to me
It seems that every day, I’m loosing you almost invisibly
Though you are near, I can’t reach that far
Across to where you are and so you stay
Just half a world away
And I would cross the universe for you
What good would it do if you weren’t even there?
Till you return and until your way is clear
I will be here, not half a world away
You’re half a world away and no one is to blame
If love outlives its day and turns into an ember from a flame
I love you as before till words will be no more
Till I can’t find a way to where you stay
Just half a world away
And I would cross the universe for you
But what good would it do if you weren’t even there?
Till you return and until your way is clear
I will be here, not half a world away
You’re half a world away
Ce bine ca invat sa ma aduc inapoi de la capatul lumii, ce bine ca dau peste oameni care-mi mai deschid ochii. Chiar asa…ce bine ca Dumnezeu mi-i scoate in cale, chiar si atunci cand ei nu stiu asta ori nici nu-s prea convinsi ca El exista.
E o luni cum n-au mai fost multe, de prea mult timp. Ah, there is a time for everything under the sun…a time to smile and just another time to…find yourself over and over again.
Een glimlach!

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: