Cine sunt EU?

Astea sunt randuri promise, mie (cea in cautare), tie (care mi-ai zis ca identitatea nu se defineste in functie de rol), ei (care imi aminteste constant ca trebuie sa cresc, sa mai invat putin, sa ma descopar), cuiva (care crede ca-s nici mai mult nici mai putin decat o mimica simpatica si-atat), unuia si altuia (prieteni, cunoscatori superficiali a ceea ce sunt, pot sau am avut).

EU sunt:

* femeie: plang din nimic 2 ore, ma bucur de soarele de dimineata (primul cadou al zilei de azi), imi fac flori si fluturi pe unghia inelarului, am mai multe genti decat perechi de sosete, pot sa fac mancare, sa vorbesc la telefon, sa arunc un ochi la un film si sa scriu un sms cu mana ramasa libera, ma bocesc la siropuri lacrimogene si cred ca oamenii traiesc fericiti pana la adanci batraneti, chiar daca am invatat fortat ca dragostea nu ajunge.

* o cautatoare (Di, asta nu-i rol, pot sa-l pun aici, asa-i?!): caut, de cand ma stiu. Intai am cautat tatici (nu se vindeau la aprozar, asa cum am sperat), apoi am cautat fratiori sau surioare (barza nu voia sa se opreasca la geamul nostru cu tot zaharul presarat in pervazul nostru si pe parasolarul doamnei Cucea). Intr-o vreme, am cautat raspunsuri si sensul vietii asa cum cauta orice adolescent. Apoi, am cautat iubirea. Cand am crezut ca am apucat-o, am cautat sentimentul implinirii, apoi pe cel al daruirii de sine. Am cautat solutii sa scap de teama, reteta zambetului zilnic, libertatea si vointa. Acum, ma caut pe mine.

* o minte credincioasa: cred, am crezut mai intai pentru ca asa am fost invatata, apoi…am crezut pentru ca am ajuns sa caut si sa inteleg. Acum cred pentru ca am simtit, am trait, am fost, am vazut, mi-a lipsit, am primit si mi s-a luat.

* un trup: luat din tarana, sortit sa mearga tot in ea. Plamadit in loc tainic, testut misterios, ca in adancimile pamantului. Cu doi ochi, caprui de fel (rosii la plans, tulburi de indoiala, zambitori sau calzi, furiosi sau limpezi), cu nasul in vant, cu buzele crapate zilele astea, cu gropita in barba (mostenita in ciuda voii mele), pistruiata si cu obrajii rotunzi. Gatul gros si coloana scoliozata de bancile scolii generale, mainile cu obsesia manichiurii, talia unei viespi in concediu, picioarele din clasa a 7 a, genunchii pronuntati si marimea 37 a pantofilor.

* o „iubareata”: Te iubesc si iubesc, cu totul. Fie ca ai ochii micuti si tematori, parul buclat si piciorusele rapide, fie ca imi tii mana de ani buni in timp ce-mi asculti ineptiile si framantarea, fie ca ti-am luat banutii din portmoneu sa-mi cumpar inghetata Polar, fie ca o strada si o sfoara nu au in comun multe lucruri aparent, poate doar pe noi, fie ca imi faci ziua un calvar cand imi ceri luna de pe cer in miezul zilei sau ma impingi sa merg acolo unde nu vreau sa fiu.

* un suflet: asezat in trup. Complex, framantat sau bucuros, incatusat sau liber.

* un copil: care nu s-ar da inapoi de la o joaca cu bebelusi de jucarie sau masinute cu telecomanda, vizionat desene animate, bataie cu zapada in fata casei, mancat zapada proaspat ninsa, pictat pe fata si cumparat de caiete cu pene, culori vii, creioane cu radiere frumos mirositoare, dat cu carturile si rasturnat cauciucuri, mers la pescuit sau batut mingea pe maidan…

* un model: cu voie (pentru minunea mea mica) si fara (pentru cei care se izbesc de mine in lift, birou, casa scarii, receptorul telefonului sau podiumul bisericii). Bun sau rau…nu mi-am definit inca. In cautarea bunatatii si a desavarsirii? Da.

* o „cineva”, din restul celor 7 miliarde. Suficient de importanta incat sa fie crutata de unealta aducatoare de moarte a medicului, destul de apreciata incat sa primeasca in dar secunda dupa secunda guri indestulatoare de aer, iubita neinteles de mult incat sa i se incredinteze o minte sanatoasa si un corp armonios.

* o suma: a bucuriilor si a tristetilor mele, justificate sau nu. A incantarii de a fi (aici, azi, acum), a avea (oameni, acoperis, paine), a putea (iubi, dansa, uri, incuraja, intelge), a crede (in Dumnezeu, cuvinte si sentimente, prieteni) si a face (pace, razboi, diferenta).

* un potential: profesionist, material de parinte, calapod de prieten, forma de iubita, contur de fiica. Nu-i dezvoltat el, potentialul, dar tot ce pun sau iau din mine, slefuieste si descopera privirii luciul si mirosul de nou sau ars, calit sau proaspat al formelor conturate in taina.

* o colectie de dorinte, asteptari si vise: unele ascunse, altele expuse liber in vazul lumii, tastate din varful dealului cu vizibilitate peste mari si tari. Unele cenzurate, de teama, panica, bucurie nemarginita sau intelegerea a ceea ce se cade, se poate sau trebuie respins. Altele trecute in TO DO list, iar altele uitate voit din lipsa de potriveala sau groaza de neimplinire.

* o furtuna: uneori intr-un pahar cu apa, alteori in mijlocul marii, cu farul uitat in departare. De cele mai multe ori insa, cu vantul vajaind doar in interior, rasfrant in zambete fortate si rationalizari invatate din cursuri.

* o cutie cu esecuri: de a nu fi fost isteata destul sa ma fac medic, de a nu fi invatat limba germana sau macar olandeza asa cum mi-am propus, de a nu fi inramat si ultima diploma, de a fi dat prea mult si uneori tot ce as fi putut da in locuri in care nu era loc de prea multul celorlalti, de a fi ridicat vocea, vorbit urat, ranit, judecat, dispretuit, privit mizerii, gandit gunoaie, facut deseuri, construit castele de nisip

* creativa, pasionata, indragostita, curajoasa, tematoare, inconstienta, isteata, incurcata, calma, furioasa, descurcareata, dezorientata in spatiu, panicata, geloasa, egoista, deshisa, vorbareata, tacuta, ferecata, citibila, indurerata, empatica, curioasa, razvratita, rabdatoare, nedumerita, imatura, inteleapta, rusinoasa, zambareata, dezinvolta, cenzurata, ascunsa, ferita, pupacioasa, amarata, galagioasa, politicoasa, „victimizatoare si accomodating”

* EU: multumita sau frustrata ca rolul meu imi apartine mie si nimeni nu-l poate juca in locul meu. Constienta ca drumul se poate sau nu opri aici, dar cautarea trebuie sa continue atat timp cat exista suflare si viata. Libera sa cred, sa visez, sa dansez, sa cant, sa iubesc, sa eliberez si sa iau captive ganduri, oameni, situatii.

E foarte probabil sa fiu mai mult de atat sau mai in minus.

Azi insa, conteaza doar ca SUNT iar maine va trebui sa imi doresc sa FIU.
A putea, a avea, a vrea, a da, a cere, a explica sau a dori, a refuza, a crede, a trage sau a abandona raman doar verbe.

SUNT si ZAMBESC.

Scurt /2 (III)

Si cu asta gata pentru o vreme. Cam multe „leapse” pe aici…

Asta e cica „autobiografie pe ani”…enjoy si daca va place, feel free sa o luati sa o dati mai departe.

La 3 luni: am facut cunostinta cu „colectivitatea”, adica m-au expediat la cresa din cartier

La 10 luni: mergeam sanatos in picioare si taraiam papusi de par prin camera

La 1: urlam si radeam la comanda (am dovezi cu „before and after”)

La 2: ma jucam cu Bianca, o colega ce avea paduchi, mergeam la aceeasi cresa unde era in baie un teanc de olite…

La 3: am facut primele cumparaturi, la aprozarul de langa bloc, la nenea Ganea. ( om ramas evident  – masca)

La 4: m-am mutat la caminul cu program prelungit si il aveam coleg langa pat pe Daniel, un om pe care nu l-am mai vazut de atunci si pe care e putin probabil ca l-oi mai vedea vreodata iar prietena mea cea mai buna se numea Aneta. Numele de familie nu conta pe vremea aia.

La 5: voiam sa ma fac „Doamna Felicia Chirila” pentru ca imi era draga

La 6: am invatat o poezie de 13 strofe si o recitam la lingura de lemn, iarna in bucatarie

La 7: mi-am ascuns caietul de teme cand trebuia sa mergem la Juramantul lui Petre. Am fost pedepsita si lasata acasa, asa am ratat vizita la Sibiu cu tenul. Durere, mare durere.

La 8: am aflat ca nu imi place matematica si imi mentin parerea. Ce daca muncesc in contabilitate? Tot atunci am descoperit ca eram singura din clasa strigata dupa prenume si nu dupa numele de familie.

La 9: mancam lipici la borcan cu lingurita si rodeam radierele roz cu miros de capsune la fel ca toti copiii normali de varsta mea. Mi-am amintit la varsta aia ca eram singura care scapase fara sa ii dea una cap tablei cu forta sau fara sa incaseze un abecedar in cap, din acelea cu coperta cartonata.

La 10: am primit prima floare (de palstic) de la  colegul de banca. Mi-a fost rusine sa o duc acasa.

La 11: m-am speriat si mai tare de matematica pentru ca domnul Bogdan ma teroriza la fiecare ora. In schimb am fost la olimpiada de romana dupa indelungi plansete ca „si eu vreau la olimpiada” si am luat nota cea mai mare, spre surprinderea doamnei diriginte.

La 12: am fost la Ramnicu Valcea si am  mancat prima data la Mc. Tot atunci m-am hotarat ca dupa ce voi creste ma voi muta in orasul ala.

La 13: Am fost la olimpiada de Biologie, chiar daca nu intelegeam prea bine pe unde o ia marea si mica circulatie.

La 14: Am imbracat rochia alba si acela afost cel mai important moment al anului fara doar si poate.

La 15: am invatat sa iubesc franceza, am invata geografia Frantei pe de rost in Franceza de ahtiata ce eram dupa note bune

La 16: m-am hotarat sa nu fac niciodata facultatea de Psihologie, numai pentru a-i demonstra domnului O. ca fac ce vreau si mi-am pus in cele doua torturi de ziua mea cate 3 lumanari. Aveam o logica pentru asta…dar nu mi-o mai aduc aminte.

La 17 : mergeam cu Eni cam peste tot: Oltenia, bulevard, seri in parc, biserica…iar ea ma poreclise „oftatul poporului roman”…nu-i greu de ghicit de ce.

La 18: credeam ca sunt mare si tare, ca stiu tot si ma pot marita linistita. Avut-au unii grija sa ma aduca cu picioarele pe pamant. A, da, am facut tumbe cu un Ford Transit cu 9 locuri si am omorat o planta in ghiveci in mai putin de o luna.

La 19 : m-am hotarat ca-mi pasa de viitorul meu asa ca am ales psihologia. Un calda, una rece. Numai noi stim de ce.

La 20: Am invata sa iubesc viata de una singura prin Cluj, chiar daca parea infiorataoare de multe ori.

La 21: Am fost la artificii de 1 Decembrie. Si sa vrei nu le poti uita 🙂 Tot copil eram si-atunci, pozele vorbesc de la sine.

La 22: Am cam spart cateva becuri si am cam stropit in laturi dand in felurite balti…am mai crescut putin. Si am plans pana nu am mai avut aer pentru ca mi-am picat „Dezvoltarii” si am crezut ca se termina lumea. Sidonia si Adi stiu cel mai bine cum a fost. Sau poate au uitat :).

La 23: M-am  decis ca vreau o schimbare asa ca am inceput sa sondez piata job-urilor.

La 24: Mi-am schimbat job-ul, am innebunit si am plecat 3,5 luni departe de casa. De una singura, cu 3 straini.  A fost poate una din cele mai destepte decizii din viata mea. Asa am invatat ce valoare au lucrurile, oamenii si viata.

La 25: O sa termin masterul pentru ca „tot ce incepe duce la bun sfarsit”

La 26: O sa am proprii mei metri patrati

La 27: O sa o vad pe mama zambind in parc

La 28: O sa ma apuc de  profesat

La 29: O sa trec de la 30 de metri patrati la 60.

La 30: o sa ies cu bine din criza jumatatii de viata.

Ultimele 6 randuri nu depind de mine si bine fac!

 

Enjoy the rest of the day, mine was…just ordinary.

 

Een glimlach!

« Older entries