Corespondenta cu Danut (I)

„Metaforel,

Eu din copilarie am naravul sa dorm tarziu dimineata iar tu ai naravul sa te speli cu scandal „ca si cum te-ai bate cu apa”, ca sa ma exprim in maniera ta. Si aici, ghinionul a vrut ca naravul tau sa fie despartit de naravul meu, numai printr-o usa!

Stii ce? Fii baiat de treaba si nu te mai spala!

F-f-fii m-m-misto Deleanu!”

Ce am invatat de la distrugatorul de documente

Axioma vietii mele: atunci cand am cel  mai mult de lucru, atunci cand bat deadline-urile la usa sau pur si simplu spatiul devine sufocant imi gasesc cate un hobby nou.

De-aia am ramas fara amprenta la degetul mare de la mana dreapta dar m-am pricopsit cu un gust dulce, dulce al bucuriei de a fi facut ceva pentru iubita noastra mica – Sarah, de-aia am o mie de carnetele decorate in fel si fel de culori, un bagaj de margele si margelute taiate, desirate si decupate pentru viitoare bentite si agrafe, de-aia am cate un borcanas, borcanel si cutiute peste tot prin casa. Pentru ca am treaba si am viata ocupata! Daca as fi fost in casuta mea, as fi avut si 3 feluri de mancare, diferite, in frigiderul din dotare. (Va urma, cat de curand).

Dupa cum ziceam, nu-i destul ca am de lucru…am ajuns la vorba colegei S care e foooooarte inteleapta: FOAIE VERDE BAT/N-AI DE LUCRU, FA-TI!.

Am descoperit de putin timp quilling-ul si sunt incantat de rezultate. Nu stiu daca as avea o sansa sa ajung miliardara dar sigur am o sansa la o casa personalizata si la colectat zambetele celor din jur in varii ocazii.

M-am pricopsit cu trei tablouri dragute, dragute…sunt subiectiva dar D. poate sa confirme ca am dreptate :).

Mi-a luat o vreme pana am inteles la ce foloseste distrugatorul de documente. In lumea mea buna nimeni nu-i atat de disperat sa fure, copieze, triseze, subtilizeze documentele aproapelui. Dar in lumea asta sucita a oamenilor mari, orice-i posibil.

O vreme am crezut ca el, amaratul, (de distrugator vorbim aici) nu face mare branza pe langa casa omului dar am invatat ieri ca din lucrurile ruinate pot iesi podoabe, comori, lucruri demne de a fi puse la loc de cinste.

Asa ne-am imprietenit noi doi: el taie hartie, eu fac tablouri. El distruge, eu adun.

Povestea asta-mi pare cunoscuta: eu distrug iar El m-aduna…de prin praful lumii, de prin ascunzatori bine camuflate, de pe fundul nicaieriului sau din nori ce stau sa porneasca dezastrul.

Banuiam de multa vreme ca poti lua, vorba aceea „picur de invatatura” din orice…dar zilele astea nu mai cred doar, SUNT CONVINSA!

Poze cu hobby-ul…de luni incolo! eventuale sugestii/comenzi/comentarii/ tot de atunci :).

Zambete!