Prima mea amintire, de pe la 1 an jumate…poate 2, e de la cresa. Mi-o amintesc perfect pe tanti de serviciu care ma cocota pe dulapul din dreapta usii de la intrare, imi schimba papucii de oras cu cei de casa si ma intreba ghidus: „Ce faci, habeanco?”(n.a. „habeanca” – locuitoare a satului Ohaba)
Urmatoarea amintire, tot din perioada aceea, e despre turnul de olite multicolore din baia comuna (despre care cred ca am mai scris). Erau muuuulte, si erau asezate in turnuri inalte…pesemne ca multe mamici si multi tatici aveau locuri de munca, copii mici si nevoie de cresa, in lipsa bunicilor sau a modernei bone. Bianca, era cea mai buna prietena a mea, pana in ziua in care am aflat ca are paduchi…Habar n-aveam ce sunt, dar nu m-am mai jucat cu ea…stiam eu ca e ceva rau.
Au fost ani frumosi, cu serbari, cu zambete si somnuri de amiaza in patuturi, la gramada. Acolo am invatat cum se face o fundita, si mi-o puteam lega singura la spate, la uniforma albastra din supraelastic.
Puiul nostru de om merge azi la gradi, prima zi. Sunt convinsa ca mai tare ca el o sa sufere mamica-sa. Li, nu te intreb in public cat ai jelit :). Philipp Samuel e cel mai inteligent baietel pe care l-am intalnit eu vreodata (si am vzut si am testat destui!). Nu e cel mai cel pentru ca e al nostru, e pentru ca faptele si cunostintele o dovedesc. Cati copii de 18 luni stiu sa numere cursiv? Cati stiu alfabetul? Ei bine, al nostru stia mai mult de atat!
Sami, ma bucur stiind ca ai o copilarie asa frumoasa si ma bucur vazandu-te cum cresti! Domnul Isus sa fie cu tine si de acum inainte si sa iti dea intelepciune si curaj, sa te faca intotdeauna cap si sa-ti deschida usi spre binecuvantare!
Un zambet si o imbratisare, cu drag, de la distanta, in prima zi de gradi!
Een glimlach's Blog 