CE-AR FI FAPTURA-MI FARA TINE…

Azi, e la fel ca ieri dar diferit.

Di, multumesc, azi e o altfel de dimineata!

CE-AR FI FAPTURA-MI FARA TINE…

(Costache Ioanid ?!)

Ce-ar fi faptura-mi fara Tine, Mantuitorul meu slavit ?

Ce-as fi de n-ai fi Tu in mine, cu harul Tau nemarginit ?

As fi un bulgare de gheata, un chip de huma fara viata…

O stanca-nvaluita-n ceata si-o noapte fara dimineata…

As fi un far fara lumina, pustie…de nisipuri plina

Cuvinte fara de odihna, cu serpi si scorpii ce-nvenina

As fi o albie uscata, pe unde-a curs un rau odata

O frunza smulsa si purtata, fara de scop prin lumea toata.

As fi asa, dar slava Tie ! Tu-mi esti a vietii bogatie

Comoara harurilor vie ce ma inunda pe vecie.

Eu, n-as stii azi ce-i fericirea vietii-n mii si mii de fete,

Si n-as fi cunoscut IUBIREA cu-nfiorari si frumusete.

De n-ai fi fost Tu bunatate, Incepatorule a toate,

Cu haruri mii si minunate, ce totul vrea si TOTUL poate…

Tu m-ai suit in slavi divine din lutu-ntunecatei tine

Isuse, SUNT ce SUNT prin Tine, si-acum si-n veacul care vine…