Pana acum, 8.

22/11/2015 la 23:29 (Paharul pe jumatate plin...)

Am cautat cu infrigurare sa vad ce urme de confesiuni poarta in el locul acesta, pe care in urma cu 6 ani l-am facut pentru zambete si viata si daca iti vine sa crezi, nici unul din anii trecuti nu marcheaza in vreun fel data de 23. E nedrept, pentru ca poarta in ea multa semnificatie. Inseamna acum, pentru mine, mai bine de o treime din toata viata traita pe pamant.

Nu mai stiu deloc ce urmeaza maine insa azi, cu siguranta meritam ziua aducerii aminte. A primei zile, a emotiei neasteptate, a muzicii evreiesti si a prieteniei care nu ne-a legat trupul, ci inimile intr-un fel aparte, pe care ma intreb in fiecare zi daca l-am meritat vreo clipa.

Am traversat mana in mana anotimpuri, ani si viata, cat unii nu traiesc legati prin bucati de hartie:

  • 3 chirii eu, 3 chirii tu. Cu toata vanzoleala aferenta: cutii, pachete, geamuri, parchet de lustruit, bormasina si baie de spalat.
  • 4 job-uri eu, statornicie si promovare, tu. Cu lacrimi, planset, voie buna, cu plecari, veniri, brate deschise pe aeroport sau inima zdrobita.
  • 4 nunti, fara chef, nici tu, nici eu. Dar am supravietuit, chiar daca fierul de calcat pastreaza pana azi miros de varza in el si dungile camasii n-au fost cele mai stralucite.
  • 2 inmormantari: intr-una am pierdut eu un „tata”, in alta l-am pierdut amandoi pe al nostru. Doar el, mama ta si mama au mai trimis atat de multa binecuvantare verbala catre mine: „Domnul sa te binecuvinteze, Eliza!”.
  • o facultate si un master eu, o facultate tu: am stiut dintotdeauna ca in tine zace un potential mai mare decat ai visat vreodata si astept sa vad ziua cand vei avea in mana diploma de doctor. Iti voi zambi, fie din primul rand, fie…din culise, nestiut.
  • 2 apartamente cu credite, cu tot – unul eu, si unul tu. Tu cu panica, eu cu nebunia si cohorta de ingeri pe urmele mele.
  • 7 Craciunuri, 6 Revelioane, 8 zile de 30 Noiembrie, 8 Mosi de-ai lui Nicolae si tot 8 de 13 Ianuarie, indiferent de viscol, furtuna sau barci scufundate. Impreuna.
  • Boli, internari, operatii, ATI-uri si buchete de flori – si de partea mea, si de partea ta. Urgenta de duminica seara, analizele, panica, frica si incurajarile.
  • Prima mea gura de aer marina, prima mea plimbare pe autostrada in Romania in dreapta ta si prima la volanul meu,cu tine, aceeasi joarda de Mos, artificiile de Decembrie, bataia cu zapada de pe Muncii sau de la Matyas, nepotii tai, gombotii cu prune, cainele „nostru” – chiar daca il cresti si-l educi tu, pachetele de Zewa si masina ta de gaurit peretii mei.

Toate, dar absolut toate, se cuibaresc in mintea mea si nu-i chip ca cineva sa le scoata vreodata de acolo. E o treime din viata mea, sunt anii in care am crescut cel mai mult si pe care nu i-as da la schimb pentru altii, desi uneori, poate asa pare. N-am nevoie decat de 2 minute sa-mi amintesc de ce ii pretuiesc, de ce fiecare an din cei 8 sunt o parte din mine si o parte din tine pe care doar moartea ar putea-o sterge si poate, nici chiar boldul ei.

Tot ce as schimba, e o zi de 20 Septembrie din care nu mi-as mai lua cuvantul inapoi si o plecare ce n-ar fi trebuit NICIODATA sa aiba loc. As rupe biletul azi si mi-as sustine cauza acolo unde am sacrificat cel mai pretios si asteptat dar. Si as intoarce spatele unui birou fara clipire, mai repede decat cuiva i-ar da prin minte.

Si pentru ca am citit 2 Cor 12, asa cum mi-ai zis, CRED si STIU ca am trait clipe de HAR, unul care ne este indeajuns.

Lasă un comentariu