Eh da, poate nu ma va tine decat o saptamana, poate ma va tine doua sau chiar o luna. Poate nu voi mai zabovi mai mult de 5 minute acolo, si acelea numai cu scopuri foarte precise, Daz Doze va poate exemplifica un motiv intemeiat pentru care poate fi reactivat contul meu…
De ce, totusi?
Pentru ca ajunsese un soi de piata de desfacere, un soi de consignatie cu rebuturi, un fel de pretext pentru frustrari scrise cu bold pe wall, un loc cu mizerii si pretentii de evanghelizare pentru neoprotestanti.
In afara calendarului (multumita caruia mi-am reamintit cateva zile importante de nastere, uitate, spre rusinea mea) si a grupului creat special de si pentru colegii de liceu…nu ii mai vad utilitatea.
Cu facebook-ul si-au pierdut o buna bucata din statut si piedestal colegii de munca si sefii, prin bunavointa si inconstienta proprie sau demascat unii prin statusuri lipsite de bun simt iar altii s-au dezbracat la figurat si chiar la propriu, in vazul lumii intregi.
Genul acela de oameni nu-mi sunt prieteni, iar prietenilor le cer exemplare de poze relevante de concediu, detalii despre pruncii lor face to face sau ii felicit pentru proaspata logodna macar telefonic prima data…in nici un caz pe peretii virtuali. Din respect pentru ei si pentru mine. Si daca am facut-o totusi, am ajuns sa cred ca am gresit!
Nu mai am Facebook, deci am mai mult timp pentru mine. 9 ore zilnice le dau job-ului, 1.30 i-o dedic in intregime fabulosului troleu 25 si obositorilor colegi de calatorie, vreo 6 -7 somnului si x ore internetului, in general. Nu discutam despre cele dedicate Cerului, acelea sunt intre noi doi…si rasplata tot intre noi doi se discuta…
Am ramas muta intr-una din pauze cand vrand sa imi verific adresa personala de e-mail in loc sa tastez cum era firesc „yahoo” am tastat „facebook”. Cate ceasuri oi fi petrecut lungindu-mi gatul la statusuri si poze si…cat am castigat oare?! In afara de reflexe nedorite?!
Astea fiind zise, i-am facut cu mana contului, am dat „deactivate” cu tot curajul si nu-i simt lipsa! N-am fumat niciodata…dar e ca si cand m-as fi lasat de fumat (cred eu).
N-am decat sa-mi notez in calendar zilele de nastere ale celor care conteaza si care asteapta gandul meu bun, sa citesc si sa scriu lucruri demne de a fi citite aici, sa-mi gasesc alta albie in care pot fi spalate rufele, cat mai departe de ochii curiosilor.
Sa traim, de-acum!
Un zambet nou.
Een glimlach's Blog 