Mercies in disguise

27/09/2011 la 15:09 (Ploaia zilnica...)
Tags: , ,

In goana spre ACASA, am dat peste melodia de mai jos. Evident ca nu ma puteam concentra la impachetat borcane si pantofi si tradus versuri, toate intr-unul si acelasi timp. Cu toate astea, o singura expresie mi-a atras atentia, m-a asezat pe pat si m-a facut sa uit cu totul trusa de „prim ajutor” acasa pentru mai bine de 3 zile.

 Mercies in disguise…

Mi-am dat seama ca-mi ia mult sa descopar care sunt „binecuvantarile sub acoperire”, lucrurile marunte (sau mari) care scapa privirii, care trec neobservate atunci cand te lasi prins in vartejuri ametitoare, atunci cand iti iei privirea de la tinta si o lasi sa cada ne-la-locul ei, pe gunoiae, lipsite de importanta.

Merita sa te asezi in loc o clipa, sa asculti si poate nu sa le dai dreptate autorilor, dar macar sa-ti amintesti ca sunt binecuvantari ce nu ti se descopera pe tava si daruri care nu vin cu eticheta explicita.

4 minute si un pic de liniste, de TU, cu tine insuti…si poate cu un gram de nedumerire, transformata in recunostinta…

SURSA: http://www.godtube.com/watch/?v=F9MF0FNU

We pray for blessings
We pray for peace
Comfort for family, protection while we sleep
We pray for healing, for prosperity
We pray for Your mighty hand to ease our suffering
All the while, You hear each spoken need
Yet love is way too much to give us lesser things

‘Cause what if Your blessings come through raindrops
What if Your healing comes through tears
What if a thousand sleepless nights
Are what it takes to know You’re near
What if trials of this life are Your mercies in disguise

We pray for wisdom
Your voice to hear
And we cry in anger when we cannot feel You near
We doubt Your goodness, we doubt Your love
As if every promise from Your Word is not enough
All the while, You hear each desperate plea
And long that we’d have faith to believe

‘Cause what if Your blessings come through raindrops
What if Your healing comes through tears?
What if a thousand sleepless nights
Are what it takes to know You’re near?
And what if trials of this life are Your mercies in disguise

When friends betray us
When darkness seems to win
We know that pain reminds this heart
That this is not, THIS IS NOT OUR HOME

It’s not our home

‘Cause what if Your blessings come through raindrops
What if Your healing comes through tears
And what if a thousand sleepless nights
Are what it takes to know You’re near
What if my greatest disappointments
Or the aching of this life
Is the revealing of a greater thirst this world can’t satisfy
And what if trials of this life
The rain, the storms, the hardest nights
Are Your mercies in disguise

Een glimlach!

Lasă un comentariu

De ce nu ma mai dau pe Facebook

07/09/2011 la 17:46 (Din băltoaca lumii…)
Tags: , ,

Eh da, poate nu ma va tine decat o saptamana, poate ma va tine doua sau chiar o luna. Poate nu voi mai zabovi mai mult de 5 minute acolo, si acelea numai cu scopuri foarte precise, Daz Doze va poate exemplifica un motiv intemeiat pentru care poate fi reactivat contul meu…

De ce, totusi?

Pentru ca ajunsese un soi de piata de desfacere, un soi de consignatie cu rebuturi, un fel de pretext pentru frustrari scrise cu bold pe wall, un loc cu mizerii si pretentii de evanghelizare pentru neoprotestanti.

In afara calendarului (multumita caruia mi-am reamintit cateva zile importante de nastere, uitate, spre rusinea mea) si a grupului creat special de si pentru colegii de liceu…nu ii mai vad utilitatea.

Cu facebook-ul si-au pierdut o buna bucata din statut si piedestal colegii de munca si sefii, prin bunavointa si inconstienta proprie sau demascat unii prin statusuri  lipsite de bun simt iar altii s-au dezbracat la figurat si chiar la propriu, in vazul lumii intregi.

Genul acela de oameni nu-mi sunt prieteni, iar prietenilor le cer exemplare de poze relevante de concediu, detalii despre pruncii lor face to face sau ii felicit pentru proaspata logodna macar telefonic prima data…in nici un caz pe peretii virtuali. Din respect pentru ei si pentru mine. Si daca am facut-o totusi, am ajuns sa cred ca am gresit!

Nu mai am Facebook, deci am mai mult timp pentru mine. 9 ore zilnice le dau job-ului, 1.30 i-o dedic in intregime fabulosului troleu 25 si obositorilor colegi de calatorie, vreo 6 -7 somnului si x ore internetului, in general. Nu discutam despre cele dedicate Cerului, acelea sunt intre noi doi…si rasplata tot intre noi doi se discuta…

Am ramas muta intr-una din pauze cand vrand sa imi verific adresa personala de e-mail in loc sa tastez cum era firesc „yahoo” am tastat „facebook”. Cate ceasuri oi fi petrecut lungindu-mi gatul la statusuri si poze si…cat am castigat oare?! In afara de reflexe nedorite?!

Astea fiind zise, i-am facut cu mana contului, am dat „deactivate” cu tot curajul si nu-i simt lipsa! N-am fumat niciodata…dar e ca si cand m-as fi lasat de fumat (cred eu).

N-am decat sa-mi notez in calendar zilele de nastere ale celor care conteaza si care asteapta gandul meu bun, sa citesc si sa scriu lucruri demne de a fi citite aici, sa-mi gasesc alta albie in care pot fi spalate rufele, cat mai departe de ochii curiosilor.

 

Sa traim, de-acum!

Un zambet nou.

2 comentarii