Cu intarzierea de rigoare datorata unui Craciun cu peripetii si unei leni acute, deznodamantul incursiunii noastre in necunoscutul Frantei soseste abia acum.
S-a terminat, cu bine. Dupa cum a inceput, nimeni nu spera asta. S-au semnat toate cele, manualele ne sunt gata iar eu sunt cu adevarat mandra de fete. Au facut o treaba mai buna decat se asteptau si ele si cei din jurul lor sa faca. Le-am certat cat sa le ajunga pana „cresc” senioare si mi-au fost dragi in acelasi timp.
Imi doresc sa fii invatat ceva din cele 4 saptamani de asediu :).
*********************
M-am dat cu „barca mare” si nu mai am nici o indoiala ca am rau de ape in miscare, m-am convis repede. Oricum, nu vreau sa stiu ce gandeau cei din Titanic in timp ce se scufundau…sau poate vreau ca m-ar trezi invariabil din visare. A te afla pe marea in furtuna inaintea Craciunului e alteceva decat mirosul de friptura de porc si traditionalii cozonaci.
*********************
Am inteles ca pajistea de dincolo de grad nu e mai verde decat cea din balconul meu. Nu aveam dubii mari nici inainte, dar acum mi-am clarificat situatia cu dovezi cu tot, chiar daca nu era neparat necesar.
Prietenii mei au fost un dar neasteptat si am primit fara sa fii indraznit a spera o portie de ras zilnica. Mi-am amintit de ce iubesc acordeonul, sper uimirea si mirarea scolitilor, care nu asculta asemenea instrumente de epoca.
*********************
Mult a fost, putin mai este. O sa imi incep anul nou fara „resolutii”, cel care tocami se incheie a fost perfect asa!
Sa aveti parte de un an neobisnuit dar coplesit de zambete!
Primul de la mine :).
Een glimlach!
