Povestile ne spun ca orice minune tine 3 zile dar…daca minunile incep dupa 3 zile? Nu-mi amintesc sigur dar s-ar putea sa fii uitat sa va spun ca imi plac povestile, da, imi plac exact ca la 8 ani si sunt doar doua inimi care stiu asta si-s doar doua glasuri ce inteleg care e cadenta potrivita a cuvintelor in citirea linistitoare.
Stiti cum se opreste un plans cu sughituri? Cu rabdare si voce calma citind fraze lungi si cuvinte alambicate din povestile copilariei. Nu, nu-i de ras, e de zambit cu fericire neinteleasa in privire, cu gandul ca inexplicabil, zbuciumul e curmat de cateva cuvinte insirate iscusit pe-o pagina de internet sau carti si-o voce calda citindu-le tihnit. Palesc excursiile de 5 stele, buchetele de 101 trandafiri, cinele pe malul marii si cardul doldora de bani pentru shopping nesfarsit!
In Creanga si Andersen, minunile dureaza 3 zile si trei nopti, in povestea mea, dupa cele 3 rasarituri si apusuri incepe minunea – da, da, asta e o provocare live, o „punere la incercare” in vazul altora. Habar n-am cum si nici nu vreau sa imi imaginez, n-ar merita sa-mi stric surpriza. Dar gandul care ma umple de bucurie e ca minunile mele nu dureaza atat de putin, ci tin atat cat se intinde credinciosia si bunatatea, iar ele se innoiesc in fiecare dimineata. Cat timp va exista un rasarit, atat va exista spledoarea minunii continue.
O sa va povestesc fie acum, fie mai tarziu cum se simte viata din mijlocul minunii, dar poate mai interesant ar fi sa va povestesc cum se simte viata din cuptor. Acum nu am destule cuvinte, in ciuda faptului ca mi-au mai ramas niste rezerve din saptamanile trecute: sunt fericita ca pe unele le-am uitat usor, ca pe unele nu le mai visez noaptea si-s in sfarsit stapana pe gandul meu si vocea mea. De-aia n-am cuvinte si nu ma grabesc sa astern mai mult sau mai putin unele „iscusite” – tacerea e nepretuita, am invatat sa ma aud si sa va aud si pe unii dintre voi.
In cuptor, e liniste, in primul rand.
3 zile si-un zambet!
Een glimlach's Blog 