SEMNAL DE ALARMA
SUB CERUL INNORAT, SUB LACRIMA-I TACUTA,
CU OCHI PIERDUTI IN ZARE, TREC OAMENI GARBOVITI…
VAD GROAZA, DISPERAREA, SI-“AUD” DUREREA MUTA,
PLANG INIMILE GOALE, SUNTEM NEFERICITI…
NE-AU NAPADIT VIATA MINCIUNA SI MANDRIA,
NE-NEACA AZI PACATUL, NE TAIE RASUFLAREA,
NE AFUNDAM IN GROAPA, SI PRETUIM CURVIA,
SPERAM SA TREACA ANII, SA REGASIM CARAREA…
NE RISIPIM CU GRABA TALANTII PE GUNOAIE
NU-I CHIP SA INTELEGEM DUREREA LUI DE TATA
NICI AMINTIREA CRUCII NU PARE SA NE-NMOAIE,
INIMA DE GHEATA SAU URA-NVERSUNATA.
IN PARC NE DORM SARACII, SUB PODURI SAU PRIN GARI
LI-I STRAIUL ZDRENTAROS SI MANA TREMURANDA
II DOARE NEPASAREA, SI NU MAI AU PUTERI
IN STRAMTORAREA VIETII, N-AUD O VORBA BLANDA.
DE CE E DOAR DURERE SI GROAZA SI URGIE?
DE CE NE PLANGE CERUL SI-I LIPSA DE RABDARE?
IN CASE, IN CAMINE NU MAI E BUCURIE,
IAR EI, “CRESTINII”, DORM, IN NEPASARE…
cella said,
02/04/2010 la 13:48
felicitari pentru poezie …. supeeeeeeeeeeeeerba!!!!
eenglimlach said,
03/04/2010 la 01:03
Multumesc frumos!
Un zambet 🙂
dori`s said,
01/06/2010 la 00:14
frumoasa poezia, pacat ca este asa trista!
frumoasa si stapana blogului si binecuvantata!
iti sta bine cand zambesti…zambeste mereu!
eenglimlach said,
01/06/2010 la 17:02
Dori, bine ai venit aici.
Nu-ti stiu varsta (si de obicei ma tem sa nu iau cu „tu” persoane care mi-ar putea fi parinti) dar ma bucur de vizita ta. Iti multumesc de gandurile buna si simte-te libera sa mai vizitezi locul asta. Momentan, astern destul de putine ganduri la vedere, pentru ca am dezordine in sertare dar curand, le voi pune intr-un fel de ordine si atunci sper ca voi avea alte lucruri mai frumoase de spus.
O zi insorita si un zambet!
dori`s said,
01/06/2010 la 20:00
ma gandeam eu ca ai si bucurii, asa este normal. de fapt asa este viata cu bune si rele, Domnul ne este alaturi mereu. pentru mine este o mare mangaiere sa ma gandesc atunci cand sunt respinsa sau chiar mai rau, ca Domnul este cel care sufera alaturi de mine, ca El a purtat poveri mult mai mari si mai grele si cunoaste toata durerea mea. apoi El imi sterge lacrima si imi zambeste, si viata este iarasi frumoasa. secretul este iertarea. o zi cu multe zambete iti doresc si eu 🙂
ps.cred ca sunt ceva mai mare :), dar te rog sa te simti libera sa-mi vorbesti ca unei prietene. si multumesc mult pentru zambet…
eenglimlach said,
01/06/2010 la 23:59
Dori,
As minti daca nu as recunoaste deschis ca am parte de mai multe bucurii si binecuvantari decat de clipe grele.
Si stii ce? Si pe cele grele mi le fac cu mana mea…de-aia ma revolt…da’ tot nu am impotriva cui.
Chiar daca nu pare, zambesc mult si des. Asa cum ziceam mai demult intr-un post, zambesc cu ciuda, de nervi, de musai, de drag, cu dragoste si din toata inima.
Mai am cate o zi ratata, cate una in care mi se pare ca nu mai pot, dar pot…POT TOTUL…si nu prin puterile mele.
Mai am cate un morman de greseli…si tot acolo ajung cu ele…
Nu ma reprezinta poezia asta, chiar daca am pus un pic din mine in ea…e atat de trista pentru ca asa erau cerintele concursului pentru care am scris-o.
Pe celelalta nu am inca curaj sa le pun aici.
Ma bucura cuvintele tale si deschiderea ta…desi daca esti „mai mare”…sper sa nu te jignesc tutuindu-te.
Iti doresc o noapte linistita, plina de pace si somn odihnitor (exact asa cum mi-o doresc mie).
Iti zambesc, cu drag! 🙂
Nellyana said,
09/12/2010 la 07:57
frumoase versuri
eenglimlach said,
09/12/2010 la 08:37
Multumesc frumos pentru apreciere!
Un zambet!