Imi place ideea de feedback (lasand la o parte faptul ca in anul 1 de facultate mi-am consumat aproape un semestru sa inteleg ce e el de fapt). Apreciez orice fel de feedback insa imi displac profund oamenii care-si argumenteaza pozitia folosind idei lipsite de coerenta.
De-aia scriu azi…am inteles ieri ca sunt prea multi oameni superficiali in mediul „evanghelic”, un mediu de oameni culti (in majoritate), cu opinii sanatoase despre lume si viata dar inguste si marginite de falsa pudoare uneori.
De unde pleaca discutia, dezacordul? De la banala distributie a revistei „Adolescent”, o revista pe care eu o aprob pentru ca spre deosebire de alte reviste adresate generatiei „teen” vandute pentru profit la orice taraba, are o baza stiintifica nu doar una de simt comun sau mai bine zis de ne-simt comun. Mai mult decat atat, fara a forta pe nimeni sa adopte practici „religioase”, colectivul redactional si articolele prezentate incurajeaza un minim de moralitate si bun simt atunci cand vine vorba despre relatii, de orice fel ar fi ele.
Cum se face atunci ca o asemenea revista nu are „cautare” intr-un liceu cu o majoritate evanghelica covarsitoare (confirm opiniei doamnei directoare)? Si cum ne putem minti crezand ca adolescentii nostri nu se izbesc de aceleasi probleme de care se izbesc ceilalti? Ce ne face inca sa credem ca fetele noastre nu au nici o sansa sa se confrunte cu ideea avortului si de ce incercam sa-i tinem intr-un clopot de sticla doar atunci cand vine vorba despre informare lasandu-i in rest de capul lor?
Nu vor afla ce vor de la noi dar sunt convinsa ca sunt destui binevoitori care sa le explice mersul lumii…si ce poate fi mai usor atunci cand ai „cazut”, decat sa iti ascunzi greseala sperand ca nu va afla nimeni, niciodata de ziua in care ai luat-o pe langa cararea cea dreapta?
Ca om trecut de „prima tinerete”, cum indraznesti sa afirmi si sa te minti cu buna stiinta sustinand ca „elevii nostri sunt cuminti, n-au nevoie de informare in domeniul sexual”? S-au schimbat mai nou normele sau tintele poftelor? Trec ele pe langa baietii nostri fara sa le murdareasca ochii? Inca mai credeti ca tinerele neglijate in familii numeroase nu sunt gata sa se daruiasca oricui pentru putina „afectiune”, numai pentru ele? Mai spera cineva ca ceea ce se discuta in pauze zboara pe langa urechile lor? Sau ca autosatisfacerea e doar un cuvat murdar din DEX si deci, un subiect tabu?
Trezirea! Sunt ai nostri si-i iubim, am trecut si noi pe acolo si mizeriile lumii nu-s mai putine azi ca ieri, discutiile din gasti nu sunt mai soft in zilele lor decat erau in ale noastre iar reputatia nu se apara mai usor azi decat se apara odata, in lipsa atator mijloace de informare gresit intentionate. Culmea e ca traim in aceeasi lume, si noi si ei, in timp ce noi, „oamenii mari” citim tot ce ne cade in mana despre relatii si mijloace de imbunatatire a cailor de comunicare, a imaginii despre sine si despre ceilalti, pe ei ii obligam la furisare, la intrebari puse in soapta de teama pietrelor aruncate cu manie, la crime cu mintea si nu numai de teama unei reputatii patate pentru restul vietii.
Nu-s experta in relatii, vasta mea „experienta” de viata e cea mai buna dovada…insa cred ca nu asa trebuie sa stea lucurile, imi par nefiresti si nejustificate, insa accept opinii bine sustinute si-s dispusa sa imi schimb parerea in momentul in care cineva reuseste sa imi explice cat de gresit e rationamentul meu.
DAR, doamna directoare, copiii nostri cei „cuminti” sunt parte a unei lumi pervertite in care eu personal as incuraja orice farama de moralitate oferita si mi-as spune parerea abia cand as fi in cunostinta de cauza. Falsa pudoare si argumentele puerile nu-s „calitati” pe care elevii inteligenti le apreciaza…pentru ca ei SIMT si inteleg lumea in care traim altfel decat noi. Uneori o inteleg mai bine, pentru ca o experimenteaza din plin. Noi doar mirosim de la distanta a „naftalina”, pentru ca ne-am ferecat intr-un dulap de pod, ingustandu-ne orizontul.
Un zambet amar, pentru ca stiu…
Een glimlach's Blog 