Despre trenuri si locomotive

Ma tem de locomotiva…de multa vreme. Mi-a adus aminte Diana azi la pranz. Aproape ca uitasem, de cand cu DACOS-ul. Oricum, de pe la 15 ani visez sa fiu vagon si nu locomotiva si ma si straduiesc in directia cu pricina. Azi m-am trezit brusc pufaind, intocmai ca Thomas, trenuletul (bucuria lui David). Si mi-am zis ca nu-mi place. Asa ca m-am facut vagon de buna voie, rolul locomotivei nu-mi venea, oricum!

Aviz locomotivelor: nici un vagon nu va putea tarai ditamai pufaitoarea dupa el pentru ca nu a fost creat sa faca asta. Aruncati un ochi peste fisa postului, de la Genesa pana la Apocalipsa, faceti un update si incepeti sa va comportati ca atare. Lasati urme drepte, demne de urmat si ajutati vagoanele sa isi faca datoria!

Semneaza:

Un vagon zambaret oarecare…

Ferice.

Un prieten bun zicea in urma cu mai multa vreme ca „FAMILIA CARE SE ROAGA IMPREUNA, RAMANE IMPREUNA„…indraznesc sa ii dau dreptate. Am auzit aseara dupa mult timp un cantec drag inimii mele si n-as rata ocazi de a-l posta aici…in speranta ca amatorii de „oldies” se vor bucura de izul amintirilor „de pe vremea aia”…vorba doamnei Rodica B , de pe vremea „cand umblam pe jos”.

Enjoy and remember!

Ferice casa unde este Domnul, Prietenul cel mai bine venit!
Acolo unde, dintre toti ce-s oaspeti, Tu, Isuse, esti cel mai iubit…
Acolo toate inimile-Ti canta si ochii catre Tine-s atintiti;
Acolo buzele iti aduc slava si toti ai casei sunt preafericiti.

Ferice casa unde sot, sotie, in al Tau spirit una sunt mereu
Si de iubirea Ta cuprinsi, ei – Tie,  alaturi stau la bine si la rau…
Cand amandoi se sprijina pe Tine, in orice timp cat de primejdios,
A lor iubire nu se micsoreaza ci, tot mai mult, ei se iubesc duios.

Ferice casa unde fii si fiice purtati ei sunt pe maini de rugaciuni,
Iar voia Ta in toate ii conduce, le esti Pastorul ce-i duci la pasuni.
Sunt voitori de Tine sa asculte, smeriti, supusi si de credinta plini;
La Tronul Tau, ei le aduc pe toate si-apoi cu Tine vor domni-n mariri.

Zambete!

« Older entries