Jurnal de calatorie – AMR 3 zile

Ce-o fi si cu manageriatul asta de tanjim atata dupa el?
Eh…e simplu…chiar simplu. E o pozitie banala, asezata intre ciocan si nicovala. Ciocanele sunt nelipsite, cu tendinte spre recurenta zilnica. Nicovala in schimb, nu-si muta ochii de la tine, asteapta raspunsuri, lamuriri, un drum croit…si o directie sigura. De la o vreme, imi lipsesc toate.

*****************************

Cum ne pregatim de tranzitie? Numa’ noi stim…si medicii de la CMU. Copilele tocmai isi descopera fobiile, operatiile nefacute de apendicita, stomac sau masele de minte, le lipseste orientarea in spatiu si timp si-s in minus la aproape toate deadline-urile. Totusi, sunt unele dintre cele mai inteligente copilite visatoare, pe care le vad crescand sub ochii mei si sunt mandra de ele. O caramida e a mea!

*****************************

Hubert – imi tot explica ca cel mai frumos loc din Dunkerque e plaja iar eu ii spun in continuu ca vine Craciunul, nu 14 iulie. In zadar.
Tot Hubert are o cantitate incredibila de bun simt, „inocenta” (oricat de dubios ar suna asta pentru o persoana de statura lui) ne-mai-vazuta pana acum, curiozitati si intrebari la subiect despre tara asta draga care te obliga sa gandesti de 10 ori inainte de a raspunde. Din categoriile mai sus mentionate, urmatoarea: „Cat de benefice au fost planurile cincinale ale raposatului si in ce fel au influentat ele traiul si economia tarii?” Va poftesc sa ii raspundeti…eu am parte de 9 ore zilnice de asemenea provocari :). Mai urmeaza doar 34 de zile a cate 12 ore de amuzament.

******************************

Visez in franceza, madame Onet ar fi mandra de performantele mele si de furculitioanele inventate zilnic in lipsa lui Robert Micro…aveam o perioada in care eram priteni buni si aveam, vorba inginerului Muntean,”o relatie bazata pe respect si incredere (reciproca -dupa caz)”. Am depasit perioada, acu-s ”
„independenta” si perfect responsabila pentru cuvintele mele.

******************************

Sambata dupa masa avem primul popas din lunga calatorie: o zi in compania tinerilor de la biserica evanghelica franceza, pe malul marii, la picnic and… Adi is stocked with me for the entire day! Praise God! 😀

******************************

Se intampla rar sa cred ca lucrurile se aseaza perfect. Zilele astea insa, incep sa inteleg ca matematica Lui, nu obisnuieste sa dea cu virgula decat atunci cand ne bagam noi nasu’sa facem imparteli si inmultiri. Drept pentru care, de cand au fost lasate lucrurile in voia Lui, nu-n voia sortii, par sa se potriveasca mai bine decat piesele unui tetris cu 999 de posibilitati de jocuri (care by the way, erau aceleasi 9 jocuri dar in 10 viteze diferite).

*******************************

Zambete si ce mai…voie buna cat cuprinde. Vreo 2 ceasuri de somn pe noapte daca ar mai fi…parca am putea vorbi despre perfectiune.
Restul, de dincolo de granita, daca se ridica ceata, daca zboara avioanele de cu dimineata, daca oamenii din Budapesta vor binevoi sa vorbeasca o boaba de engleza…daca descopar care e legatura dintre C de Gaule si Roissy si daca prindem trenul din Lille spre casa. Si daca, peste toate acestea, vom avea cheia apartamentului la timp :). Daca nu…no news is good news 😛

Reclame

Jurnal de calatorie – AMR 14 zile

Nu, n-am plecat inca, mai am 2 saptamani la dispozitie, si cu cat trec mai repede zilele, cu atat am impresia ca nu o sa fiu suficient de pregatita, nici eu nici fetele mele.

Am fost acasa, m-am intors cu un bagaj impresionant, la propriu si la figurat: un troler de vreo 25 de kg, cu un miros de toamna in par, cu un tablou ruginiu zugravit in inima si cu o fata plina de bucurie fluturand mana cu drag spre geamul autocarului intiparita pe retina.
D. ma tot roaga sa le scriu adolescentilor despre dragoste (ca si cum eu as sti muuuuuulte tare in domeniu) si ieri, pentru prima data dupa multa vreme, am avut impresia ca inteleg ce inseamna ea. Si ma bucur, acum mi-e mai clar tot.

****************************

Mi-am amintit cum e cu prietenia in weekend si m-am bucurat stiind ca asa cum unii sunt lumea mea..voi fi si eu parte din lumea lor, intr-o zi importanta. Restul sunt detalii, bucurii de pastrat in suflet sau in sertar langa bucatele de hartie scrise ghidus prin clasa a 10 a, cu promisiuni si juraminte adolescentine :).

****************************

Viata asta trece repede, prea repede. Ieri savuram toamna, maine o sa impodobesc bradul si o sa ascult primele colinde de anul asta. Daca aveti dileme legate de bradul meu, get over them, il impodobesc pentru a ma bucura de el, am un sentiment ca nici o camera de hotel din nici o capitala nu o sa-mi aminteasca de Craciunul ce bate la usi, azi-maine. And do not get smart, stiu ca sarbatorile nu se reduc la atat.

****************************

Craciunul la Londra pare un fel de fita dar nu e decat respectarea unor promisiuni facute mie si altora. Mie imi place nespus de mine atunci cand fac tot ce pot sa-mi tin promisiunile, asa ca, in final de an, macar asta o sa bifez pe lista ca fiind „OK”, ca pe restul…le-am naucit de cap, spre rusinea mea.

****************************

Cu vaporul inca n-am fost da’ acu-i momentul…ma gandesc ca o sa aflu in sfarsit daca am rau de mare…tot voiam sa descopar de ceva vreme.

****************************

Cu avioanele-i cu totul alta poveste…daca mai visez un singur avion de Wizz pana atunci, imi fac rezervare la autocar. Sau mai bine, imi fac o programare la „Cubul” de pe Republicii…poate-mi mai vindec niste frici cu ocazia asta. Nu, nu-i prima data cand zbor, da’ poate fi foarte bine ultima…si ma mut la transportul terestru, ca acccidente cu masini visez mai rar decat avioane prabusite prin munti.

****************************

Azi scriu despre dor…ca asa-i mersul revistei. O sa descopar de ce ni se face dor de locuri, lucruri si oameni. M-am gandit tare, tare mult dupa experienta UK de anul trecut si am ajuns la concluzia ca cel mai dor o sa imi fie de casuta asta a mea, care-mi permite sa o maltratez in fel si chip (nu-i grav inca…da’ cine mai stie ce urmeaza?!)si de glumele specific romanesti care-mi fac zilele mai pline de … de toate.

Revin, cand imi mai amintesc ceva…asta daca nu ma mut permanent la job in urmatoarele 14 zile.

Un zambet!