Een glimlach's Blog

M-am trezit bine, intr-o dimineata ploioasa, la mine acasa, in camera mov, la capatul lumii.

Nu-i ca si cum nu as fi dormit, nici ca si cum nu as fi avut un weekend aproape de perfectiune…therefore, nu sunt carcotasa. Sunt pur si simplu deranjata.

Ati auzit de atei care se trezesc mai rasariti decat restul muritorilor si-si dau cu parerea cum ca „L-a batut Dumnezeu pe X-ulescu”?!

Adica, ei, cei care trambiteaza pe la porti ca raiul e o inventie a crestinilor care se tem de moarte si iadul e doar un loc mai bun ca paradisul pentru ca acolo sade toata lumea buna; ei, istetii care-si recunosc stramosii in personajele cu blana si amatoare de bananieri; ei…dau cu pietre in cei ce trec la o aruncatura de bat de valea umbrei mortii si-si exprima umila parere vis-a -vis de pedeapsa Divina.

Astia-s unii…ii intelegem si-i toleram, ca-s si ei parte a celor 6 miliarde.

Dar CEILALTI, cei din barca noastra, crestinii cunoscatori a toate, cititi si umblati pe la toate liturghiile, mersi la cursurile de cateheza, scaldati in toate raurile si paraurile tarii, ei cum si de ce isi permit?

Ori nu inteleg eu bine ori unii au sarit peste cartea IOV…

Cel mai important lucru pe care l-am invatat eu de acolo a fost ca-i mai sanatos sa tac atunci cand tot nu am nimic de zis.

Sa ma explic: Recent, ruda foarte apropiata a unei cunostinte a pierdut un bebelus cu doua zile inaintea termenului. Concluzia unei alte cunostitne, mot-a-mot: „Tre’ sa fii facut ceva groaznic de rau  sa te bata Dumnezeu in halul asta”.

N-are rost sa repet ca persoana in cauza e unsa cu toate alifiile bisericesti, nu? Si nu-i un caz singular, sunt atatia altii de care ma izbesc zi de zi si care in loc sa intinda mana cu compasiune, in loc sa-si dreaga vorbele cu intelepciune, apuca cu tot pumnul un par si incep sa dea. Cand li se toceste parul, trec la pietre, de-alea sunt destul pe strazile Romaniei.

Si uite asa ne facem impartitori ai dreptatii Divine, pronuntam judecati si trimitem oameni direct in Iad, zi de zi, bazandu-ne doar pe credintele noastre si pe crestinatatea de fatada.

De ce? Pentru ca noi, suntem bine, noua ne merg toate din plin. Pentru ca uite „daca noi ne-am vazut de treaba, toate se aseaza intr-un fel sau altul” si/sau „daca esti credincios, e imposibil sa iti mearga rau, nu cred ca te poti imbolnavi vreodata si toate dorintele ti se indeplinesc dupa bunul plac al inimii”.

Ei bine, uite ca nu-i asa! Unii pierd copii cu doua zile inainte de termen tocmai pentru a fi marturie altora, nu-s convinsa ca „i-a batut Dumnezeu” tocmai pentru ca El a ingaduit aproape noua luni de bucurie pentru parinti si de sentimente altfel necunoscute pentru o mamica ce ar putea sa nu mai simta niciodata ceea ce a simtit in adancul fiintei ei pentru putinul si pretiosul timp.

Altii, pierd case in inundatii nu pentru ca Dumnezeu se joaca ruleta ruseasca cu ei ci pentru ca vrea de prea mult timp sa le cladeasca o biserica in casa, la propriu, si sa le  zideasca un altar in familie ,la figurat.

Mai exista cativa care pierd tot, case, soti, copii si job-uri, pentru ca au nevoie sa-si aminteasca de suflet.

Si chiar daca te-ar bate Dumnezeu, cat de rau crezi ca ar fi? Mai rau decat sa te lase in voia mintii tale?! Prefer o maica de bataie buna si demna de tinut minte in detrimentul mintii mele obosite si a alergarii in zadar pe pamantul asta DAR cu toate acestea, nu o sa scuz sub nici un pretext, in nici un context destepti si atotstiutori care-si iau dreptul de a pronunta judecati „divine” si de a imparti dreptatea tuturor, dupa bunul plac.

In nesiguranta lumii, un lucru ramane sigur: Dumnezeu e bun si drept. N-are nevoie de ajutor cand vine vorba de jordanit si indreptatit oamenii, se descurca singur, doar a facut pamantul din nimic!

Zambete!