13 (Nu-i sfarsitul…ci inceputul)

Daz…lucrurile scrise azi au fost „experimentul meu”…si stii de ce? Pentru ca iubim si apreciem oameni…dar gasim cu greu motivele pentru care ii indragim…nu pentru ca ele nu-s vizibile ci pentru ca suntem o „specie” deblegi si  lasi, care nu-i in stare sa articuleze ce iubeste si ce nu si mai mult,o specie incapabilasa articuleze si argumente pertinente…

Stii ce? Esti muult, mult mai mult decat am cuprins eu in cuvintele de azi.

Eu stiu asta…dar tu, o stii?! Dincolo de orice iti doresti pentru tine anul asta, dincolo de vise si incercari (ne)reusite de a le vedea implinite, iti doresc un an plin de momente in care sa constientizezi cine esti, cum esti de fapt si cata valoare ai, nu doar in ochii mei sau ai lui…

Pretuiesc anii din apt 70…pentru ca zilele aveau un farmec aparte acolo si nu apartamentul era „de vina”…ci noi…cele care ne-am „crescut” una pe alta.

Si daca nu am zis pana azi…spuna cum: Thanks for so many unforgettable moments!

 

Un zambet, azi pentru tine 🙂

Reclame

13 (VI)

Iubeste…de multa vreme acelasi om. Neobisnuit e ca si el o iubeste la fel de mult…(tre sa ai niste lentile  opace sa nu remarci asta).

Duc impreuna in spate vreo 6 ani…sau 7? Impart buchetele de ghiocei, seri de uitat la meci, tocanita de legume cu cabanos, cartofi prajiti cu tot felul…impartasesc impresii despre Steaua si Banel, comenteaza video-uri pe youtube. Se IUBESC, atat!

« Older entries