La Medeleni – intarziat

O vacanta bine-meritata, o prelungire a pauzei mari, o intoarcere in vara lui 1996 la Ohaba…

Pe atunci citeam fermecata si tremurand fragmente din „La Medeleni” din manuale uitate in „casa de cate cale” in pseudo-biblioteca de tara, echipata cu  putine carticele din colectia „Biblioteca pentru toti” si cateva manuale de matematica si fizica, aparate de coperte din carton dur si manjite cu liptar de prune.

Zambesc in timp ce mi-l imaginez pe Danut bosumflat de disparitita zmeului, ma incanta imaginea unei camere boieresti de fetite si imi face cu ochiul cuierul plin de panglici… rosesc neinteles in timp ce mi-o imaginez pe Monica mancand ireprosabil si pregatindu-si rochitele pentru iesiri in societate cu meticulozitate.

M-am amarat putin stiind ca pana la varsta ei purtase de 3 ori doliu deja si probabil nu avea sa mai poarte un alt rand de haine negre niciodata singura pe lume fiind…

As fi cersit si eu o bucatica de zahar de gheata si poate Mos Gheorghe mi-ar fi dat si mie un cubulet de drag si mila…

Un Medeleni e bun si la 20 +, o vacanta e buna oricand, inima trebuie fortata la linistire din cand in cand iar cartile mai au inca puteri miraculoase…

In vacanta…cu zambet cu tot!