30 de binecuvantari si inca cateva

Daca nu ai stat niciodata fata in fata cu moartea nu ai cum sa intelegi deplin cat de scumpa-i viata nici bucuria fiecarei clipe.

Daca te-ai nascut cu Mecedesul sub fund si benzina nelimitata in rezervor, apreciezi probabil mai putin mirosul de salcami in seri dezmortite de primavara, pe alei batute la pas.

Daca mama si tata ti-au pus in mana cheile imparatiei si te-ai zdrobit sa faci ceva de unul singur fix niciodata, ma mir mai putin cand nu intelegi ce-i o norma de 8 ore/zi.

Daca doar ai batut din palme si de nicaieri au aparut personaje gata sa te serveasca, sa faca in locul tau, sa fie cand n-ai putut tu fi, nu ma mira atat de tare lipsa de statornicie si angajament.

Daca cea mai cumplita durere pe care ai avut-o a fost de la vreo julitura in genunchi, nu ma astept sa stii cum miros holurile de la oncologie dar mai cu seama, cum se simte boala in timp ce le bati de la un capat la celalalt.

Nu, postul acesta nu e despre desnadejde, e despre bucurii marunte si oameni buni, despre motive uneori uitate prin cotloane si despre biruinte nesperate. E despre binecuvantari nemeritate si credinciosie fara seaman, despre angajamentul de a „ramane acelasi pana la sfarsit”.

  1. Sunt multumitoare pentru linistea casei mele, nu-i nimic mai sigur si mai tihnit decat ea dupa o zi de munca
  2. Ma bucura Sarah si Sami si Darius, cu dragostea neconditionata si manutele mici, uneori razvratite, alteori incolacite in jurul meu
  3. Nici sanatatea nu-i asa de rea, oricand se poate mult mai greu de atat
  4. Mi-e amica buna Blue, stie intr-un an cat altii-n 10, am „prieteni” care nu-au vazut sau auzit cat ea
  5. O mana de prietene, cate o mana pentru diferite ocazii, dar mereu prin preajma
  6. Mama. La sfarsitul fiecarei zile, ea ramane ea, o constanta in greu sau bunastare. Mereu acolo, de la inceput, dintr-o luni geroasa, la 8.50.
  7. Cei 4 dragi sufletului meu – mereu acolo, de 13 ani. Din prima duminica-n Betel, prin incapatanarea de-a urca-n avion, la cearta plecarii, in discutiile de la 2 noaptea si sarbatorile cu ras si voie buna.
  8. T&B, A&H, prietenii mei de nadejde care m-au invatat despre slujire si daruire in 13 ani cat altii nu m-au putut in voluntariate repetate.
  9. Bicazul Ardelean, cu biserica lui mica si atat de aproape de etalonul meu construit mental cu grija. Oamenii simplii si mereu multumiti doar intregesc tabloul.
  10. Muzica. Despre ea, in toate formele, citita, ascultata, cantata, vazuta, nu pot spune decat ca mi-ar pustii viata de-ar lipsi o vreme, de n-as simti-o.
  11. Libertate: de a veni, de a pleca, de a ramane. De a ma urca in masina si a manca o prajitura la 30 de km de casa, de a fugi 200 de km in lume fara oprire doar pentru a ma bucura de intoarcerea acasa.
  12. IP: o gura proaspata de aer, o provocare in plus la a fi mai mult, mai buna, mai empatica, mai responsabila, o data in plus, neconditionat.
  13. Betelul meu, cu suisuri si coborasuri, cu plecari si veniri, cu sentimentul de „acasa” de la prima mana intinsa in usa pana la scaunul balconului, de la cateva cuvinte auzite-n fuga la ochi plini de caldura si-acelasi „te iubim”, spus sincer si apasat.
  14. Sunt multumitoare pentru iertare. E greu tare sa traiesti cu tine daca nu te ierti dar mai greu e sa traiesti cu altii. Nu-i usor s-o dai dar nici usor s-o primesti.
  15. Job-ul meu si oamenii lui, cioplesc si slefuiesc si ei in mine, uneori cu plans alteori cu nervi, ceea ce vreau sau stiu sigur ca nu vreau sa devin.
  16. Cuvinte si fraze, scrise sau spuse amestecat, uneori in liste de pro si contra, alteori in versuri albe dar de cele mai multe ori, brutally honest. Ah, ce sentiment eliberator!
  17. NC: exemplul meu de daruire si sacrificiu, pana la capat. Odata, darul meu cel mai de pret.
  18. Tehnologia care-mi usureaza viata: la un click distanta de fix cuvintele de care aveam nevoie, la un scroll departare de zambet, la un www mai incolo de informatie, deci de…putere folosita cu intelepciune, de cele mai multe ori, altruist.
  19. Prieteni noi, primiti prin transfer, de la alti prieteni noi. E ca o briza proaspata seara, inainte de culcare. Ii respiri si dormi mai linistit, stii exact ca ai facut o „autoradiografie” si-ai iesit pe plus, nu esti singurul pretentios cu oamenii.
  20. Cartile mele, care ma poarta mii de km in departare, in Canada fata in fata cu Politia Canadiana Calare sau mai la sud, pe taramul imigrantilor rusi ori mai acasa…in inchisorile comuniste. Uneori, ma poarta doar pana in sat, acolo unde intra „baba iarna”.
  21. Frica-i buna, trece primejdia rea. Desi n-am crezut c-o voi spune vreodata, ma bucur de toate acele temeri care nu-mi dau voie sa gresesc, sa-mi bat joc de oameni, lucruri sau chestiuni mai…abstracte, cum ar fi sentimentele lor.
  22. Cam in aceeasi masura, ma bucur de o masura dubla de curaj, dus pana la nebunie, acea indrazneala care da cu capul de toate pragurile doar pentru a face totul sa functioneze perfect apoi, ca o reconfirmare a angajamentului luat fara cuvinte.
  23. Flori si ciocolata oricand, oricate. Nu, nepretentioasa, Poiana cu lapte si flori de sezon, daca-s maci sa fie maci, daca-s margarete sa fie asa, daca-i dricul iernii, merg si florile de paie, toate imi umplu inima fix la fel.
  24. Miresme si parfumuri care poarta in ele amintiri. Sunt recunoscatoare pentru ele, stiu exact cum miros amintirile mele. Tabara de la Arieseni mirosea a Fa alb, clasa a XI a a Tito Bluni, anul 1 de facultate a coji de portocale arse, anul 3 a Emporio bleumarin, liceul a pizza pe calorifer, Polonia a So Elixir iar Franta a Amor Amor, la tara miroase a lemne arse si soba calda, la Alba a chisatura, la Sibiu a zapada (cu nasul in ea la propriu), la Bucuresti a solutie de geamuri si Lenor albastru, acasa a Ferragamo, Blue a rompetrol antitabac iar la job a solutie de podele. Peste tot, amintiri.
  25. Diminetile din deal care-mi intregesc bucuria: nu-i vreun alt sentiment de „acasa” care sa le poata descrie. Nu-i vreun Bucuresti, o Polonie, Franta, Olanda ori Ohaba la fel de „acasa”.
  26. Doua maini, doua picioare. Desi suna ca o solicitare de recrutare de personal pentru munca necalificata, sunt inca multumitoare ca pot simti exact unde mi-e degetul mic al piciorului atunci cand gasesc cu el mobila prin casa ori cand si mai bine, imi rup cate o unghie atat de „pretioasa” (NU!) stergand praful. Mare lucru e sa ai si sa simti doua maini, doua picioare.
  27. Zambete: astea ma fac recunoscatoare si-s cu dublu sens – si dus si-ntors. Uneori zambesc cu inima toata, alteori ma trezesc ca zambesc cu chipul dar dintre toate, cele mai provocatoare sunt cele in care zambesc sub lacrimi, tragand de mine inca o data. N-am provocari mai mari ca acelea si sincer, nici n-am nevoie, a ma invinge pe mine e suficient.
  28. Compromisul care ma implineste: pe acesta l-am explicat in atatea forme incat nu stiu cum si daca sa il mai explic. Ma trece cate o „vama” in care imi dau eu mie socoteala pentru alegerile facute, in care am lasat din nou de la mine, benevol. Vama asta si greutatea de-a o trece o intelegi doar daca ai fost vreodta la Cernauti ori la Odessa, de preferinta, iarna.
  29. Esecurile nu ma multumesc pe loc dar ma multumesc mai tarziu in procesul invatarii. Daca m-au invatat ceva ultimii 10 ani este ca o pot lua de la inceput de cate ori doresc, oriunde, rezultatul este invariabil acelasi iar asta e cel putin reconfortant. Nu-mi asum 100% meritele, imi asum insa 100% efortul si energia, uneori e context, alteori e relatie, insa de cele mai multe ori e vointa.
  30. Imbratisari. No, tipic ardeleneste, pe astea cum sa le explic? La un loc cu zambetele, construiesc in mine sentimentul apartenentei, mai ales cand ma trezesc cu ele nesolicitate. Din fericire mi-am pastrat in jur oameni care daruiesc cu brate largi si „pe de gratis”.
  31. Curcubeele si artificiile ma lasa la propriu cu gura cascata. Pot sa sar intr-un picior, sa bat din palme, sa ma mir si sa ma uit dupa ele cu ceasurile fix ca un prunc de nici 2 ani. Pe astea cred ca le-a lasat Dumnezeu pentru mine pe pamant, nu mai stiu altii incantati ca mine de ele.
  32. Ratiune si simtire…cam greu mi-ar fi fara ele sa trag linie si sa realizez de fapt cat de avuta si binecuvantata sunt, dincolo de cainii de pe autostrada care-ti dau de furca, blisterul jumatate gol de pe pantofar, circoteca gratuita de fiecare zi a saptamanii, miile de km departare intre mine si oamenii dragi, contorul de gaz sau factura de telefon.

Da, n-am nevoie de confirmari ca am si sunt mai mult decat oricand inainte, fara sa merit mai mult decat atunci.

Anul viitor, pe vremea aceasta, voi spune din nou ca:

When I’m feeling afraid, Full of uncertainty

When the plans that I’ve made all fall apart

When the future’s unclear and all that I can do is wait

There is a promise echoing in my heart.

That he will be faithful to the end

He will provide time and time again

He will be faithful, So faithful to the end

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: