Mamelor din lumea-ntreaga…etc

Disclaimer: post scris la furie, saturata de discutiile inutile pe marginea „inovatiilor” in mamiceala.

De vreo doua saptamani ma intreb daca sa scriu sau sa tac, si-apoi imi amintesc vag ca-n petecul asta de loc, am voie sa imi spun parerea (ca in alte cateva locuri, de altfel, dar acolo mi-e rusine, sa nu ma confunde lumea cu multimea nebuna).

Nu am nascut  (inca) dar substitut de mama am fost in varii locuri si pentru diversi copii, pentru cele mai ciudate perioade de timp si avand in grija varste dintre cele mai mofturoase…asa ca-mi spun urmatorul lucru: daca nici meseria asta nu se fura prin exemplu si instinct, atunci nici nu mai stiu care alta s-ar putea.

Mama mea nu e perfecta, stie ea si-o stiu si eu dar dincolo de furtuni si apasare, mai stim ca binele meu a fost intotdeauna pe primul loc.

Astea de mai sus fiind zise, imi explica si mie cineva ce-i cu frenezia asta de mamici apucate pe Facebook, grupuri si grupulete, bloguri si ziare? Adica, sa inteleg cum au ele, ocupatele, vreme sa chinuie alte nedormite si apasate de soarta?

Sa ma explic: de cand cu nasterea naturala si binecuvantata apa, toate cele care din toate motivele medicale au fost nefericitele castigatoare ale unei cezariene sunt proscrise, mame denaturate si inconstiente. Pentru ca nu-i asa, experienta nasterii, trebuie sa doara fix ca acum 4500 de ani cand in Eden, i s-a promis femeii nasterea-n durerile atroce. Si daca nu doare incat sa faci sa tresara toata Stanca sau Medicala 1 cu strazile lor cu tot, esti o marginalizata, nicidecum o clopotara din curba lui Gauss, care a indraznit sa sfideze naturaletea actului. Ce mai conteaza ca puteai muri, in toata bucuria si splendoarea momentului…

De cand cu alaptatul, imi cumpar franghii puternice, sa scot cunostinte din capcana falsei depresii: n-au copii betegi sau nedormiti pe motive de subnutritie, au doar o mana de consiliere-n alaptare, mame atotstiutoare si asistente wannabe, care dau cu bolovani daca indraznesti sa pronunti cuvantul care incepe cu „formu” si se termina cu „la”. Pana si mie mi se face frica, desi eu nu ma tem de moarte. Sa facem un pact, aici in vazul tuturor: daca n-am dormit in aceeasi camera cel putin 80 de ore (ca la cursul de protectia muncii sau certificarile ISCIR) si n-am mancat cu aceeasi furculita sau din acelasi blid de minim 100 de ori, te rog sa nu ma intrebi daca alaptez. Chiar cred ca nu-i treaba ta. Si daca ai putea face la fel cu toate prietenele mele minunate, inteligente si citite dar momentan apasate de poveri inutile, m-as bucura si mi-ar fi viata mai usoara. Ele, bietele, n-au nici o vina ca n-au avut confortul de a avea bebelusul in brate imediat dupa nastere cu saptamanile, asa ca tine, o sensibila simtitoare care dansezi la fiecare alaptat cu pruncul in brate sau a caror vedere nu ne fericeste naparat prin cafenele, cand am vrea sa ne bucuram de niste liniste, nu de masa naturala a bebelusilor hraniti corect, asa cum tu ai decretat.

De cand cu co-sleeping-ul, mi sa urat de expresiile atat de minunate: mufare la san, regurgitare pe perne si cearsafuri, alaptare la cerere si purtare permanenta, ragade si altele. Si serios, nici sotii vostri nu-s mai fericiti cand dorm pe canapele, ca daca ar fi, n-as afla eu sau altele, mai descuiate la gura, ca nu v-au mai vazut cu parul curat, pijamaua schimbata si mirosind a sapun (ca deh, si noi, incultele, stim ca bebelusii nu suporta mirosul de parfum), cam de pe vremea ghioceilor. Daca nu aflati voi inainte, s-ar putea sa stie notarul sau avocatul, si-apoi, sa primiti cu surprindere o notificare prin posta cum ca, incepand de la o data anume, o sa va cheme ca pe vremea generalei, in catalog.

De cand cu autodiversificarile, imi vine sa mor si sa revin la viata de 10 ori pe zi: nu-i da paine ca i se face ghem in stomac, nu-i da apa, ca-i alaptat la san, fierbe-i apa daca tot vrei sa i-o dai sau ia-i Evian la bax de 10 sticle, lasa copilul sa aleaga ce vrea de pe masa, fa numai pireut proaspat in fiecare zi, nu-i da zahar ca-i cad dintii, nici pufuleti, ca-s plini de sare, nu-i cumpara covrig ca-i sinonim cu painea, da-i peste proaspat la fiecare masa si trimite-ti barbatul noaptea pe lac dupa 12 ceasuri la munca, sa ai ce-i pune piciului pe masa in fiecare zi, nu-i da suc de fructe ca poate-i alergic la vreunul, nu-l vaccina ca moare, nu-i da ciorba ca n-are vitamine, nu-i da carne de pui ca-s stresati, nu-i da fructe din comert ca-s cu pesticide, nu-i da decat pudra de roscove, pireut de avocado, conopida fiarta-n aburi si lapte de mama. Si-o sa creasca. Si inca va mirati ca umblati bezmetice prin casa dupa nopti nedormite, bone cu norma intreaga si 8 ceasuri in papuci de bucatar sef, sa fie toate cum le-a lasat natura?!? Pe bune?

De cand cu obsesiile voastre legate de parabeni si aluminiu, imi vine sa va dau jos din troleu in fiecare zi si sa va spun ca, daca nu vreti sa muriti din cauza chimicalelor din produsele de curatat sper ca economisiti pentru o masina din banii ramasi. Ca transportul in comun n-are nici o vina ca sunteti mai acide, si la propriu si la figurat. Nici noi, restul, intre noi fie vorba!

De cand cu scutecele lavabile, imi vine sa ma intreb cat va mai trece pana ne vom plimba copiii cu caruta trasa de cai, in locul masinii, pentru ca toba de esapament polueaza atmosfera. Zic si eu…ca scutece lavabile avea bunica si-a avut si mama, intr-acolo vreti sa mergem? Imi fac stocuri dinainte!

 Maica-mea, a reusit cumva sa faca jocul asta de-a mamiceala chiar interesant dar voi, ei bine voi, il faceti complet neatragator. Si mai mult decat atat, ma intreb cam de 10 ori pe zi (da, cam atatea prietene NORMALE care sunt insarcinate sau au sugari acum am, siele va citesc, va vad sau se izbesc de voi) de ce nu faceti ceva mai util pentru puiul adus in lume si fericitul sau tatic? Ne-ar fi tuturor mai bine asa.

Pentru ca NU, nu-si permit toate sisteme de purtare, nu au mame si bunici care sa stea cu bebelusul ca ele sa poata dormi la pranz, n-au toate bani sa cumpere Eviane, n-au putut naste toate natural, fara epidurala si-s fericite ca au copii – unele au nascut NATURAL, cu toate durerile, trupusoare inerte! Nu pot toate sa alapteze la cerere ca muncesc de la cele 3 luni ale bebelusului, tocmai ca sa-i asigure O PAINE pe masa putin mai traziu. Unele n-au nici masina automata super tare, care sa nu distruga scutecele lavabile iar altele, au cautat disperate Galafor, si eu am fost una dintre ele, doar, doar, lucrurile o sa intre in normal. Desi ar vrea, nu pot sta toate acasa sa faca home schooling ca deh, salariile din Romania nu-ti ajung de chirie, ce sa mai vorbim de rechizite si aparatura super tare care sa-ti asigure accesul la informatie usor. Unele trebuie sa foloseasca rotobilul, altele cumpara si dezinfecteaza cu spor hainute de la second hand iar unele chiar n-au bani sau timp sa vaneze reducerile la avocado prin supermarketuri. Dar daca voi aveti, go ahead but keep it quiet!

Mi-s dragi mamele astea normale care se intreaba daca vor trece vreodata colicii, care nu dorm noptile dar merg la job cu pompa in geanta, care renunta la o camasa mai noua sa ramana bani de Galactogil sau formula, mamele astea „inumane” care te lasa se le iei copiii in brate dupa ce ti-ai spalat decent mainile, care nu-ti expun in parc pe banca ostentativ pranzul bebelusului, eroinele care inteleg ca a creste sufletelele e o chestiune de responsabilitate, mai mult decat o strategie de marketing a nasterii, alaptarii, cartilor de parenting, produse destinate exclusiv sugarilor sau modului suprarealist de viata”BIO”. Mi-i drag umorul lor cand ne vedem si lejeritatea discutiilor despre orice, nu doar despre cati centrimetri au in interior papucii de bebe sau ce marime de body-uri s-or potrivi la iarna. Ele fac maternitatea atragatoare, cand nu se plang in vazul tuturor pe Facebook de cat de grea e meseria ce si-au luat-o cu norma tripla, cat o zi si-o noapte. N-or fi stiut la ce au renuntat cand au vazut cum cresc centimetru langa centimetru circumferinta nadragilor de serviciu sau a celor de stat prin casa dar nici nu fac caz de sacrificiile astronomice pe care le fac – pesemne ca se tem sa nu le auda comorile si sa se supere, candva, oricand. Cand ma voi face mama, o sa le intreb pe ele cum a fost, cum sa fie, ce si cat, o sa citesc Schaffer-ul din scoarta in scoarta, in fiecare luna si o sa merg la medic, poate mai des decat o sa merg la cosmetica, doar pentru ca ma gandesc ca asa face o mama responsabila.

  Si nu, n-o sa fiu politicoasa nici cand o sa ma intrebati daca alaptez, daca am rotobil sau de unde cumpar oua BIO. Cel mai probabil, o sa zambesc ironic si-o sa ma straduiesc sa fii fost ultima data cand contextul ne-ar permite o asemenea conversatie. Si-apoi, o sa-i zic lui Zuckerberg sa mai puna un buton de „add friend” la Facebook, sa le mai dau o data add tuturor mamelor normale pe care le stiu, si-apoi un „like” si-un „share”, poate or mai fi si altii in cautare de natural si normalitate in viata asta.

Zic doar, si zambesc in timp ce zic si-n timp ce scriu.

Reclame

4 comentarii

  1. MM said,

    21/03/2015 la 22:38

    Ii spuneam unei prietene acum vreo doua saptamani ca m-am saturat de discutii doar despre plozi. Asta in conditiile in care a mea mai are cateva zile pana vine pe lume. De aia ma si duc la munca: ca sa fiu sigura ca nu o iau razna stand acasa si citind chestii radicale pe net.

    • eenglimlach said,

      21/03/2015 la 23:43

      Draga MM,

      Mie imi plac discutiile despre plozi, daca am cu cine le purta. Si-am toate felurile de prietene, exact asa cum am scris, care-s mame de profesie, care-s carieriste si muncesc cu copilul in scoica de la 6 saptamani, care au bani si care se imbraca de la second hand. N-am copii dar nu odata mi-am zis „EU NU VOI…CAND II VOI AVEA PE AI MEI”, pentru ca razboiul asta la care asist din tribune, mi se pare inutil intr-o lume de civilizati.

      Nastere usoara (oricum ar fi ea) si zile cu zambete apoi sau nopti cu somn, orice ai prefera! Te-as mai invita in vizita dar ceva imi spune ca vei avea mainile si gandul ocupate ;).

      Een glimlach!

  2. Oana said,

    23/03/2015 la 16:19

    Doar un multumesc frumos pentru tot ce ai scris. Sunt o „full time working mum” cu o bebelina de 1,5 ani si cu „no time” pentru citit si aplicat toate chestiile nou aparute in parenting, dar cu sute de sfaturi si priviri dezabrobatoare la activ. Chia atat interes pentru binele copilului meu? Nu prea imi vine sa cred…
    Iar fraza:
    „Sa facem un pact, aici in vazul tuturor: daca n-am dormit in aceeasi camera cel putin 80 de ore (ca la cursul de protectia muncii sau certificarile ISCIR) si n-am mancat cu aceeasi furculita sau din acelasi blid de minim 100 de ori, te rog sa nu ma intrebi daca alaptez. Chiar cred ca nu-i treaba ta. ” e de AUR!

    Multumesc!

    • eenglimlach said,

      23/03/2015 la 16:44

      Draga Oana,

      Imagineaza-ti ca eu nici macar nu sunt inca mamica si deja incep sa-mi pun intrebari despre toate militantele profund indoctrinate cu inovatii-n mamiceala iar unora le-as face personal agenda, sa nu le mai las secunde neocupate.

      Cand mai ai timp si nu stii unde sa-l pierzi, te invit sa-l mai pierzi pe aici, in caz c-a mai fi vreo noutate curand :).

      Een glimlach!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: