O zi.

O zi…prima, aceasta. O zi in care am inteles din nou, desi imi era aproape clar, ca noi, femeile, stim.
Chiar daca pentru putina vreme presupunem, ne alegem destul de repede cu o confirmare. Spuneti-i cum vreti…numele acestui „thing” chiar nu conteaza. Cel putin nu azi.

Stim daca doi s-au certat inainte de o petrecere desi, aparent, par coborati de pe treptele raiului. Stim cand suntem mintite, de la primele doua cuvinte, chiar daca vocea e sigura si explicatia coerenta.

Ni-i destul de clar cand suntem privite pe furis, admirativ, mai mult decat ar fi cazul si stim cand altii asteapta cate ceva de la noi chiar daca si-au construit aparente garduri de netrecut.

Stim cand ranim: uneori stim pur si simplu, pentru ca va incaltam papucii, alteori, stim pentru ca desi aveti impresia ca aruncati dupa noi cu flori si curcubee, imbratisam spini si maracini, din vorbe, fapte si atitudini.

Ne intristam stiind ca am omorat candva vise tainice, ascunse, gandite pe furis in seri de toamne chiar daca ati jura ca voi nu visati, nici cu intentie, nici fara ea.

Avem toate o zi, una in care vom zdrobi sperante cu vorbe simple sau vom construi palate cu ambele maini, din nimic, o zi in care vom face troc de intelegeri si prietenie, in care verbele la trecut vor ingheta in gatlejuri uscate si in care politeturile vor lua locul cuvintelor calde, neprotocolare.

Eu nu-mi mai doresc o asemenea zi.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: