Despre zambete si viata, de la capat.

Nu, nu cred in coincidente, cred doar intr-un Dumnezeu cu un incredibil simt al umorului si o istorie scrisa minut cu minut, din vesnicie.

Asa mi-am amintit duminica povestea pasilor in nisip doar pentru a dezabate mai apoi pe larg, cu Alex, aceleasi cuvinte. El, Alex, e ultimul de la care le-as fi citit si fara sa stie, mi-a confirmat ca sunt unde trebuie si ca ce am inceput, trebuie sa se sfarseasca.

Asadar, o alta varianta a povestii, o promisiune, mie, in primul rand. Apoi, celorlalti.

 

Een glimlach!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: