Nu, nu cred in coincidente, cred doar intr-un Dumnezeu cu un incredibil simt al umorului si o istorie scrisa minut cu minut, din vesnicie.
Asa mi-am amintit duminica povestea pasilor in nisip doar pentru a dezabate mai apoi pe larg, cu Alex, aceleasi cuvinte. El, Alex, e ultimul de la care le-as fi citit si fara sa stie, mi-a confirmat ca sunt unde trebuie si ca ce am inceput, trebuie sa se sfarseasca.
Asadar, o alta varianta a povestii, o promisiune, mie, in primul rand. Apoi, celorlalti.
Een glimlach!
Lasă un comentariu