Becuri, intrerupatoare si perle in sirag

M-am linistit, sunt bine si normala, putin poate prea in febra invatarii, de peste tot si chiar din toate.

Mie mi-a placut sa invat, de buna voie cel mai adesea: chiar acum imi vin in minte caietele de franceza, cu minunatul „SI conditionnel” si concordantele pe primele pagini. Nici caietele de romana nu erau de aruncat drept pentru care „sed” inca linistite in servanta, pe categorii.

Invatatul cu forta nu-i unul din hobby-urile mele dar se pare ca lectiile acelea imi sunt inca proaspete in memorie. Sa va spun despre Enigma Otiliei citita de nervi (si frica de amenintarea Carminei) cu o seara inainte de teza sau despre cum l-as fi gatuit cu mana mea pe Apostol Bologa, cu padurea lui cu tot?!

Nu despre ei e vorba acum ci despre taiatul cracii de sub picioare si despre trasul presului pe loc oblu, ca in palma. Da, da, mi se intampla mie. Si nu doar in linistea celor 50 de mp ci mai nou, in galagia celor cateva mii de suflete, intre 9 si 18, de luni pana vineri.

Dupa o saptamana de bezna (poate nu stiti, dar ma tem de curent si prize, spre deosebire de altii care par sa se fii nascut cu „balizajul de zi si noapte” pe buze) m-am hotarat sa imi cumpar bec. Pot sa va descriu ce i-am zis lui, celui ce ma intalnise din greseala la standul cu becuri: „trebuie sa aiba „dulia” groasa cat degetul meu mic”.  Acum, eu sunt foarte descriptiva asa…si pot scrie scrisori de 12 pagini in 4 ore si oamenii mai si inteleg ce vreau sa spun. Culmea e ca el, s-a luminat urgent la fata si mi-a zis „Ah, cauti E14”. Am mers pe mana lui, era intr-adevar gros cat degetul meu mic (cu cat ma uit mai mult la mainile mele cu atat remarc mai putine diferente intre inelar si degetul mic…).

Si am luat becul, l-am testat (sa mearga) si l-am adus acasa unde dupa pregatiri indelungi si verificat de intrerupatoare l-am asezat la locul lui. Singurul bai e ca-i mai trebuie un frate, cu 40 W nu ma vad bine asa ca mi-am propus sa il multiplic curand. Revelatia a aparut atunci cand am apasat intrerupatorul si…mergea! N-oi fi fost prima femeie care a pasit pe luna, nici prima care a votat dar in casa asta, am fost prima care a schimbat un bec! Ce declaratie mai mareata de independenta as putea oferi? E clar ca „Buna ziua” ca daca vreau, pot. Orice. Oricand. Oricum. Oriunde. And I still make things, lot of things, happen!. Eu. Cu toate cracile taiate de sub picioare, cu oameni nervosi si disparuti de pe fata pamantului cu zilele, cu telefoane inchise si liniste de mormant, aici sau acolo, acum sau maine.

Ah, ce-i cu perlele? Pai, tabloul complet arata asa: sarafan negru si taior cambrat, tocuri de 7, „perle” la gat si becul in mana + scaunul de bucatarie = love. Sau „independenta”.

Ce ma bucur ca cele mai multe din lectiile vietii sunt gratis! Iar becul asta, made my day! Fara suparare celor care chiar se straduiesc sa-mi faca zile senine si nu le prea reuseste stradania :).

Een glimlach!

Reclame

2 comentarii

  1. DazDoze said,

    17/06/2013 la 21:40

    cand am citit titlul, m-am gandit direct la „Cinderella”. Stiu ca aveau soriceii ceva de lucru cu niste becuri (sau poate erau lumanari :P) si cu niste „perle” insirate pe coada unuia dintre ei.
    No… si acum am chef sa ma uit la desene :)))))

    PS: Ma bucur pentru independenta ta! :*


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: