Ziua in care mi-am dorit sa tac

Vorbesc si scriu…mult, daca ma intrebati pe mine, zilnic peste limita admisa de cuvinte.

Ma enerveaza tacerea de cele mai multe ori, nu a mea ci a celorlalti – cand eu am chef sa trancanesc fara incetare, intocmai ca streasina picuracioasa.

Azi insa, as fi tacut bucuroasa. Nici n-as fi scris daca mi-as fi permis luxul. E rau sa nu gandesti ‘nainte sa vorbesti…rau, rau de tot.

Mi-am promis ca de acu’ ‘nainte gandesc de doua ori si spun o data, indiferent despre ce e vorba.

Fara zambete, ca-s inghetate „umpic”

Reclame

2 comentarii

  1. JO (Johann Werner) said,

    07/04/2013 la 23:37

    Vorbesc, vorbesc putin
    Mi se spune sa tac din gura.
    Vorbesc .
    Taci si ma asculta.
    Vorbesc dar nu-mi terminasem vorbirea..
    Vorbesc din nou
    Taci, vorbeste ce trebuie ( ce-i place urechii sa auda )
    Vorbesc cu un ton mai ridicat.
    NU MAI STRIGA….
    Asta se cheama comunicare?
    [Editat]
    Cu drag JO


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: