Panica (in tunel)

Povesteam ieri cu ea despre stralucitul viitor care-mi sta inainte (cel mai apropiat viitor, de inceput vineri la ora 9) si ne-am amuzat copios gandindu-ne la cate am infruntat impreuna si la cum o simpla zi de luni (simpla pentru mine doar) n-are cum sa ma puna pe butuci.

Nu-i nimic, viata (a mea, cu precadere) are un nebanuit simt al umorului si o afinitate pentru roti sucite, asa ca mi-a oferit azi momente de panica.

Liniste deplina, ratacita printre rafturi, exact asa cum ii sta bine casnicei dupa o zi grea la birou. Pentru prima data (dupa 4 ani) am mirosit fiecare fruct in parte si l-am asezat cu grija in cos. M-am intrebat retoric cine cumpara vinete cu 20 de RON caserola in toiul iernii si mi-am aranjat mental ultimele lucruri in bagajul mic.

Tipatul ei si manutele mici agatate de picioarele mele mi-au trecut un fior prin tot trupul.

„MAMI!!!”

Si-am simtit cum mi se izbesc genunchii unul de celalalt, cosul mi-a fugit din maini imprastiind pe sub rafturi toata truda ultimelor minute iar degetele au inceput sa-mi tremure.

Ne-am uitat uimite una la cealalta, ochisorii ei mari, caprui abia zariti de sub caciulita cu urechiuse m-au fixat intrebatori pret de putine secunde, sunt sigura. Mie mi-au parut lungi si m-as fi asezat bucuroasa pe unul din rafturile cu ceapa, daca cineva mi-ar fi dat ocazia.

Nu am vrut sa-mi scape asa dar n-am putut articula decat doua propozitii seci:

„Iubire, eu nu sunt mami. Hai sa o cautam.”

Nu inteleg cum manuta ei micuta si-a facut curaj sa-si faca culcus in mana mea obosita. „Mami” alegea linistita ciupercile cand ne-am apropiat de ea.  Le-am lasat sa se bucure de seara impreuna, fara alte schimburi de replici.

Nici mintea nici trupul nu-mi erau prezente.

Incepuse sa imi tremure inima exacat in momentul in care genunchii mi s-au potolit.

Banal, da, banal. Intamplator. Suficient insa cat sa ma sperie bine. Am multumit Cerului ca lucrurile se aseaza intr-o alta ordine decat cea in care le-as fi pus eu odinioara.

Sunshine, te mai indoiesti ca ziua de luni o sa fie…plina si coplesitoare? 🙂 Eu mi-am primit raspunsul azi.

Een glimlach!

PS. melodia mi-a trecut prin minte dupa ce si genunchii si inima si degetele au inceput sa ma asculte din nou, desprinse din panica de mai devreme

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: