Celalalt EU al meu

Am mai trait un sentiment asemanator cu ceva vreme in urma…sa tot fie vreo 3 ani.

Ne-am intalnit intamplator pe strada, era cu manuta ridicata, atasata parca mainii mamei. Avea ochii mari, caprui, breton si tunsoare rotunda…Mi-a zambit frumos, ne-am uitat una la celalalta fix, ca si cand dincolo de ochi ne-am gasit pe noi, fiecare.

Ne-am petrecut si nu ne saturasem de privit asa ca ne-am intors, ne-am zambit si ne-am continuat drumul.

Sentimentul a fost indescriptibil, m-am simtit coplesita…tocmai avusesem prima intalnire cu mine de…mai demult.

De mai recenta vreme, m-am intalnit cu mine…mare. Nu-s caprui ochii (sunt insa adanci si vorbareti), nici parul nu-i tuns cu castron (e in schimb aranjat fir cu fir) dar bucuria, pofta de viata, lehamitea din cand in cand, zambetul, framantarile, expresiile, preferintele muzicale,culinare si…spatiale par sa fie aceleasi, in ciuda disconectului rasarit de nicaieri.

Aveam impresia ca ma stiu, ca oglinda imi spune cum sunt…m-am inselat, celalalt EU al meu e in fapt mult mai graitor. Incomoda situatie, trebuie sa spun, credeam ca am lamurit-o cu criza de identitate la 13-14-15 ani. Nu, nu, nu trageti concluzii pripite, ca in esenta sunt tot cine am fost dar detaliile…detaliile sunt macar savuroase si inovatoare.

Uite asa am aflat ca eu si capsa mea avem o relatie stransa…mi se pune tot cand nu-i momentul si pentru motive nepotrivite – nu-mi zice EUL, imi dau seama singura. Ba mai mult, ma mai si tine…Daca tot am ajuns pana aici, musai sa va zic si de ignoranta, de limbajul meu de lemn (si nu ma refer aici doar la cel vorbit…ci si la cel simtit) si cutia de confort…N-as fi crezut despre mine vreodata ca-s … si asta nu o pot zice elegant…”ingusta”. Ei iata…noroc cu EUL si cutremurele aferente. Nici asta nu mi-a zis dar oglindirea ma inspira…

Da, dar pe langa mirarea de a fi descoperit ca-s mai altfel decat credeam ca sunt, am aflat si ca trebuie sa cer. Cand am nevoie, cer. Fara menajamente si ajustari initiale. (Cu practica sunt…inca pe langa). Am avut o revelatie vis a vis de frumusete si m-am trezit redefinindu-mi standardul…Am realizat ca km sunt doar numere, ca zilele par de fapt secunde dar ca secundele de calitate si certitudinea mainii intinse sunt nepretuite.

Imi place celalalt EU al meu, ma fascineaza, ma ambitioneaza, ma motiveaza, ma implineste, ma re-inventeaza, ma zgaltaie, ma provoaca, imi deschide ferestrele si lasa cheia in usa…pe partea mea…sa mi-o pot deschide singura…

Da, intalnirea cu EUL e un soi de once in a life time…I just got LUCKY…sa ma vad si mica si MARE…

Si-s multumitoare pentru un raspuns neasteptat la intrebari si framantare: se pare ca drumul drept poate fi cel mai confortabil insa nu tot la fel stau lucrurile cu implinirea si sentimentul ca „asa, acum, aici, de-asta trebuia sa se intample”.

Een glimlach!

Later edit: cred ca ar trebui sa fiu recunoscatoare de mai multe ori, se pare ca am fost norocoasa sa traiesc acelasi sentiment de 3 ori in viata.

Sursa foto:

http://www.malloryreneephoto.com/blog/blogger/?q=http://malloryreneephotography.blogspot.ro/2010/11/four-generations.html

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: