Jurnal de calatorie – 19, 20, 21, 22

Am vazut jumatate din filmele cu tematica de sarbatori si toate au aceeasi idee: let’s go home for Christmas. Ma incanta sa stiu ca HOME poate fi aproape orice loc daca iti iei inima cu tine si daca cei cu care o imparti nu o calca in picioare, ca in cazul putin fericit auzit cu putine ore in urma…

*********************

Stiam ca ceea ce muncim e important, stiam ca fara noi s-ar duce de rapa o intreaga industrie. Am avut ocazia sa vad cum se poate intampla asta si am ajuns sa-mi apreciez mai mult locul de munca. Am ramas totusi cu un gust amar…pentru ca am inteles ca desi banii nu cumpara sanatatea, pot cumpara insanatosirea intr-un timp scurt (acest post nu e despre vointa Divina, e despre date si fapte triste, concrete). In mai putin de 5 minute am inteles ca pentru tarile putin dezvoltate se vand medicamente ieftine ce necesita luni indelungi de tratamente in timp ce pentru bogati oferim solutii de vindecare la minut. Intr-un final, si unii si ceilalti vor plati acelasi pret…poate vor avea aceleasi rezultate si mai mult decat sigur vor avea traiectorii diferite in drumul spre vindecare.

Dintr-o data, industria farmaceutica mi sa parut nedreapta, incalcatoare a drepturilor omului, perfida si nespus de murdara.

************************

Mi-a fost dor de soare, a fost furtuna 4 zile, cu scurte pauze de respiro. Acu-i senin, se-aude marea si zboara amuzant pescarusii pe deasupra geamului meu. Cand mi-am promis ca nu voi avea veluxuri niciodata, am stiut despre ce vorbesc. Noroc ca cele de aici au venit cu dopuri igienice de urechi la pachet.

Aseara am aflat ca distractia cea mai apreciata de tinerii orasului e se-si petreaca sfarsitul de saptamana in familie si am ramas uimita. Si-ar dori Romania asemenea tineri…

Barurile si discotecile se inchid la ora 22.00, in felul acesta se pastreaza o rata scazuta a criminalitatii. Nu le-as spune compatriotilor mei mai inventivi asta, ar putea avea grija sa „remedieze” situatia.

***************************

Ni-i dor de ciorba de acasa. Eu personal as putea manca o saptamana intreaga supa de salata fara probleme, fara gram de carne dar fara a sari peste patiseria franceza. O sa ne lipseasca, asta e sigur!

***************************

Inca o saptamana pana la schimbarea de decor si calatoria cu ferry-ul. Pan’ acum am visat avioane prabusite, de doua zile visez bucati de gheata plutitoare. Se inrudeste cineva prin alianta cu Freud?! 😀

***************************

Nu prea am avut timp de posturi „de suflet” dar mi-a ramas in minte o imagine si o expresie intalnite recent: „Isus s-a nascut cu crucea in inima”…si-mi doresc sa ma gandesc mai mult la asta in zilele urmatoare…

 

Een glimlach!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: