Jurnal de calatorie – 10

In prima seara petrecuta in oras am remarcat cu mai mult sau mai putina nedumerire numarul mari de frizerii si locuri in care iti poti aranja si rearanja parul…nu ne-a trebuit decat o dimineata si o seara sa ne dam seama ca un drum la coafor aici e o necesitate nu un moft. La fel si in cazul farmaciilor…

*********************

In decembrie e luna cadourilor…si ca niciodata, m-am pomenit in mijlocul avalansei lor. Azi, de exemplu am primit acces la youtube si la lista mea favorita de melodii de pe laptopul de serviciu…in timpul programului. Acum nu mai am nici o scuza ca nici iarba n-ar creste lunea…

*********************

Ne paste o draga de raceala…ca iarna-n Dunkerque e ca vara-n Romania: cu ploi si furtuni din cer senin. Asa se face ca-n loc de rosu in gat de la mancat zapada, ne-om alege cu pneumonie de la haine ude. Ca doar ce om normal merge la mare-n Decembrie? (in afara de locurile ale caror temeperaturi sar cu mult peste varsta mea)

*********************

As lua pescarusii in bagaj, n-as lua nici marea nici animalele din ea. Dar pentru pescarusi si lumina farului aproape ca as plati extra luggage. (al meu depasea limita legala de dinaintea plecarii : )) )

*********************

Nu ma mai satur sa-i admir pe oamenii astia (exceptand momentele in care eu sunt contra cronometru iar ei au tiiiiiiimp 😀 ). Daca-s fatarnici…sunt mai tari decat britanicii, stiu sa se prefaca mult mai bine. Aici e ca-n Ohaba…toata lumea se saluta pe strada si pe holuri. Tare-i frumos sa mai dai lunea dimineata peste vecina de la 1 zambind cu gura pana la urechi sau peste un sef calm, ca dupa un weekend perfect. Daca mai intalnesti si o secretara politicoasa…ai parte de ceea ce se cheama „o zi perfecta”.

*********************

Imi confirm in fiecare zi ca nu-s tare complexa eu, de felul meu. Ca supa de salata si tocanita de pui imi fac bine si-mi plac. Nu o sa ma fac snoaba si nu o sa afirma ca-mi place somonul sau branza asta albastra cu mirosuri de camara necuratata de dinainte de Craciunul trecut. Eu sunt de acasa, din Alba! La noi se mananca supa de taitei, ciorba de varza, cartofi pai si carne fripta la borcan. Se pregateste prajitura cu mar si se bea apa de la izvorul din oras. E simplu! Sanatos…nu intotdeauna.

Zambete, pe sfarsit de luni 🙂

Reclame

2 comentarii

  1. Adela Florea said,

    30/12/2011 la 23:39

    ti-am citit jurnalul de calatorie si ca deobicei m-ai facut melancolica si in acelasi timp un zambet larg mi s-a intiparit pe fata. M-am uitat pe google maps sa vad unde anume este orasul in care ai stat si am vazut ca esti foarte aproape de brugge(belgia). daca nu l-ai vazut inca, ti-l recomand cu toata inima. te vei indragosti iremediabil de acel oras:)

    • eenglimlach said,

      31/12/2011 la 19:31

      🙂 Ce frumos! Ma bucur ca ai zambit, am zambit si noi dar abia acum la sfarsit, vazand cate am tras impreuna. Nu am fost in Belgia de data asta dar daca anul viitor e asa cum pare sa fie, sigur nu-o mai ratez!
      Zambete!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: