Jurnal de calatorie – 8, 9

Am avut parte de o seara romantica, la lumina lumanarilor, scaldata intr-un miros subtil de portocale… N-am ascultat niciodata The promise (Secret garden) auzind in fundal marea, pescarusii…In departare, luminite vii dar…moarte…tremurau in briza marii. La o aruncatura de bat, un foc de artificii curajos brazda cerul clar terifiind miile de stelute pasnice si punandu-le in umbra. Doar ticaitului ceasului ne-a adus subit la realitate…atunci cand pleoapele ne alunecau spre taramuri de vis.
Si toate acestea, doar pentru ca ne batusera sigurantele :). Acasa, am fost invatata ce sa fac…aici, in schimb, toate pareau ok dar…lumina lipsea cu desavarsire.
N-am timp sa ma plictisesc, desi tare mi-as dori sa o pot face :)Ne-am dumirit azi-dimineata unde era siguranta problema. Daca o sa o tinem tot asa, in curand ne-om putea angaja la EDF (Electrica Frantujilor) sau la ERDF, ca tot nu ar fi mare diferenta.

**************************

Am fost pe malul marii ieri…am ascultat-o si mi-am spus ca un loc mai frumos decat PAMANTUL nu ne-ar fi putut da Dumnezeu sa ne traim viata asta…(despre Cer, in alta postare). Am vazut-o dupa furtuna, am vazut-o senina si inspumata noaptea…si mi-e draga ochilor. M-am indragostit de farul alb si-mi pare ca-s in siguranta de cat ori isi trece lumina alba peste mine. Asa mi-am amintit ieri versurile „E-o stanca ce de veacuri sta-n noapte ca un far”…si m-am bucurat de inca o promisiune implinita pentru mine si pentru cei dragi mie.

**************************

Locuitorii Dunkerq-ului se pregatesc de sarbatoare iar mesajul e simplu si clar, peste tot: „Dunkerque en fete”. Si-au luat straiele de sarbatoare, au impodobit strazile si…au deschis larg portile bisericilor. Imi pare uneori ca locul asta-i decupat de restul hartii. Aici oamenii au timp de-un ceai cald in piata orasului, iti zambesc politicos si se intrec in amabilitaturi, parca…dezinteresate. Mirosul nucilor prajite si al castanelor, clopotul bisericii ce canta fals dar imbietor o farama de colind, copii bucurosi si sporovaitori…par dezlipiti dintr-un basm de Andersen. Fetita cu chibrituri nu face exceptie…e si ea aici, in vreme de sarbatoare, cu ochii tristi, cu teama-n suflet si vorbind…romana.

**************************

Mi-au confirmat si altii, mi-am zis si eu ca as fi putut fi intr-o alta viata asistenta personala a celebrului Sherlock Holmes si-s sigura ca m-as fi descurcat de minune. Investigatiile si descoperirile m-au pasionat intotdeauna (de-aia m-am pierdut de doua ori in tara asta minunata :D). Andrei mi-a reconfirmat ca „Sixth sense” mi se potriveste de minune. Adi ma priveste cu uimire si suspiciune ori de cate ori imi vin idei ce se dovedesc a fi bune, bazate doar pe intuitie. Asa am detectat dorul. Ce-i dorul? Cuvantul ala romanesc ne-translatabil in alta limba. Am luat o poza, am dat zoom si am dat verdictul: dor, dor, dor. Ce poza? Una mai veche, cu miros de vara si hortensii inflorite. M-am izbit si de data asta de adevar chiar daca oamenii au dat hotarat din cap si au negat cu vehementa citind randurile astea :).
Nu face sens? Never mind, face pentru noi, vreo 2-3 de aici, si vreo 2-3 de acasa.

*************************

Azi e portul la rand si tura de shopping. Nu ninge si-i cald, nu mi-am imaginat Craciunul fara zapada, cu grade cu plus, dar anul asta se pare ca e anul surprizelor…placute.
Let the day begin!

Een glimlach!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: