Jurnal de calatorie – 1, 2, 3, 4

Planul evenimentelor:

– avion sambata dimineata la ora 6, pauza 50 de minute in Budapesta, avion pana in Charles de Gaule, tren din Roissy pana in Lille Flandre si legatura pana in gara Dunkerque de acolo. Taxi pana acasa, cheile in fata usii, frigiderul ticsit de mancare.

Desfasurarea reala a actiunii:

– anulat avionul de Budapesta, dormit 3 ore cu pauze dese si trezit cu noaptea in cap. Facut plimbarea de dimineata pana la aeroport, stat la coada 45 de minute pentru schimbare bilet, cale intoarsa pana acasa, 2 ore de somn, 10 telefoae pe secunda patrata, ajuns in aeroport, urcat in avion…pornit, intr-un final.
– Frankfurt, coafura rezista. Schimbat avionul, ajuns in Charles de Gaule dupa ora 10 seara. Din toate bagajele care puteau fi pierdute, doar trei s-au si pierdut cu adevarat. Ale noastre. Recuperat bagaje, roti lipsa, geamantane desfacute (pesemne jinduiau la supele noastre la plic… sau la bijuteriile de lemn).
– luat taxiul, traversat Parisul dintr-un capat in altul (sper sa nu fiu nevoita sa platesc vreodata in Romania 200 de ron unui taximetrist…) Hotelul, micut, cochet, aproape de centru (10 minute pana la galeriile La Fayette)
– vizitat Parisul toata duminica dimineata, bifat arc de triumf, turn Eiffel, place de la concorde, le Printemps, La Fayette, biserica Madleine, L’assamblee nationale si Champs Elysee – orice asemanare cu numele meu e pura coincidenta 🙂
– luat taxiul, mers in Charles de Gaule, asteptat TGV-ul 3 ore… plus intarzierea aferenta. Ajuns in Lille Europe, tarait trolerul schiop de o roata mai bine de 700 de metri pana in Lille Fladre, intrebat directia Dunkerque, urcat in trenul gresit (din prea multa atentie acordata detaliilor si parerilor prietenilor nostri francezi), directia Belgia.
– coborat 10 minute mai tarziu, in the middle of no-where. Luat trenul inapoi spre Lille Flandre. Ajuns in gara, urcat in trenul bun. Ajuns in Dunkerque o ora mai tarziu, gara pustie, taxiuri lipsa. Asteptat 10 minute.

Restul e istorie…pentru ca aici incepe aventura :). Detinatoarea apartamentului bate in amabilitate toata ospitalitatea romaneasca…decorul e de basm (un micut apartement utilat in intregime si amenajat in stil mediteranean) iar orasul e feeric (barcile si portul fac totul). Nu am crezut ca marea poate fi frumoasa iarna, nu mi-am imaginat ca provincia e deosebita in strainatate si n-am mancat o prajitura cu spuma de ciocolata atat de buna niciodata.
Firma e…impresionanta…iar bucuria de a fi parte din lumea asta, a lor, e neobisnuita. Din pacate, ne doream sa ne fii cunoscut in conditii mai fericite de atat…
Andrei e altfel si asta e bine, zilele astea.
Ale si Adi sunt in plin proces de maturizare fortata si-s simpatice; imi dau ocazia de a ma simti „mama tuturor ranitilor” de destule ori, si asta e la fel de bine acum.
Toate, unele peste altele, fac parte din aventura noastra, una pe care o traim impreuna, de succesul careia ne bucuram in call-uri sau de neajursurile careia punem buza din cand in cand.

Morala: cand esti cu capsa pusa in aeroport, e tare bine sa-ti tii gura. Cand ai asteptari prea mari, dezamagirea e garantata. Unii oameni merita o sansa, chiar daca nu le-ai da-o de buna voie si-i musai sa ti-o smulga cu forta. Bine fac! Daca vreti sa stiti cum se simtea Anne Hathaway in „The princess diaries”, va recomandam cu increderea taxiurile din Franta si soferii lor. Sentimentul e indescriptibil 🙂

Consemneaza de la fata locului,

Een glimlach!

Reclame

6 comentarii

  1. DazDoze said,

    29/11/2011 la 17:08

    Important ii ca ai ajuns in one piece 🙂
    Distractie placuta in continuare!

    • eenglimlach said,

      29/11/2011 la 17:29

      Da, asta da, e important. Revin dupa ce imi dau seama cum functioneaza netul de acasa si de unde se pot cumpara cartele telefonice.
      Hugs and smiles!

      PS. parca ti-s datoare un raspuns la mail…

      • DazDoze said,

        29/11/2011 la 18:14

        PS: astept :P. stiu ca ai fost busy in ultima perioada. m-am gandit la un moment dat ca poate nu mai folosesti e-mailu ala… 🙂
        Be safe 🙂

        • eenglimlach said,

          02/12/2011 la 11:47

          Singura problema e ca nu am net acasa, doar la serviciu iar aici…desi sunt toti calmi, n-am timp de dat pe net, desi tare as vrea. 🙂 Ne auzim, totusi, la un moment dat.

          Zambete!

  2. lidia said,

    01/12/2011 la 16:53

    Bon jour mademoiselle!!!
    nu mai stiu exact cum se scrie , au trecut o tona de ani de cind invatam franceza
    m-a distrat f tare articolul tau, oricum amintiri frumoase din viata, cu siguranta cind o sa iti aduci aminte de aceste evenimente o sa te amuzi.
    Si´nteleg totusi ca intr-un final ati ajuns cu bine. Sper sa savurezi si sa iti priasca timpul petrecut intre francezi. Mai da cite un semn de viata
    Pa

    • eenglimlach said,

      02/12/2011 la 11:54

      Ei, ai fost pe aproape cu franceza.
      Te asigur ca imi tihneste fiecare minut petrecut aici, asa cum nu mi-au priit de multa vreme orele in Romania :).
      Imi place, sunt intamplari amuzante acum dar te asigur ca nu mi se pareau amuzante defel cand eram in mijlocu’ evenimentelor.
      Oricum, pozele o sa spuna totul 🙂 Imi trebuie putin timp sa reusesc sa le incacrc aici. Nu pot da semne de viata prea des, poate dor mail-uri, pentru ca nu am net acasa inca si nici nu stiu cand voi aveam. 60 de ore de net costa 40 de euro…si-mi pare cam mult.
      Va zambesc si va imbratisez!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: