Povesti, din viata.

N-as fi putut trece peste povestea de azi fara sa o pun aici. Pentru ca merita. Si nu as fi putut sa trec pe langa poezia zilei…pentru ca se potriveau prea tare una cu cealalta.
Dupa cel dintai Razboi Mondial, cand se faceau multe lucruri si cand informatia nu zbura de la vecin la vecin prin messenger…eroii povestii mele s-au trezit de unii singuri pe lume.
Intr-o zi cand parintii lor au plecat la munca dincolo de Tisa si li s-a interzis intoarcerea acasa pentru ca se trasase o noua granita a tarii, cei mici au inteles ca numai Bunul Domn din cer le-ar mai fi putut purta de grija.
Nascuti in aceeasi zi, a aceluiasi an, botezati impreuna in aceeasi apa, casatoriti in ziua in care au implinit 18 ani…si impreuna prin viata de 57 de ani, oamenii acestia par sa fii inteles tare bine cum stau lucrurile cu dragostea, acceptarea si compromisul.
Am un vag sentiment ca singurele flori pe care nea Vasile i le-a dus Axeniei au fost firele firave de Regina Noptii, culese din gradinuta de dupa casa. Si cumva, cred ca mancarea incalzita putin, pe soba din bucataria de lut, nu i-a parut niciodata lipsita de gust bunicului.
N-aveau timp de cearta pentru ca aveau copii de crescut si familii departe…N-aveau vreme de nemultumire pentru ca atatia in jurul lor aveau si mai putine…
Imi plac oamenii acestia doi…cred cu tarie ca nu vor trai mult unul fara celalalt, nea Vasile deja nu se simte prea bine. Pe patul spitalului, cu ochii plini de lacrimi, tot ce iti cere e sa i-o duci pe tanti Axenea. Nu-si vrea nepotii, nu-si vrea copiii, o vrea pe ea, pe cea cu care a impartit TOT ce ar fi putut imparti un biet taran…pe cea pe care a protejat-o asa cum a putut mai bine de catastrofa de la Cernobal, de cutremurul din 70, de ghetusurile iernii si de caldura soarelui.
Imi sunt dragi, pentru ca ei, cu 2 clase primare, au inteles ce-I cu dragostea. Noi, oameni scoliti cu doua diplome, 3, 4, 5 sau 6, suntem stangaci. Cu buna stiinta.
Vladimir Pustan incearca sa descrie ce NU e iubirea…si-as spune ca reuseste chiar bine:

NU, iubirea nu e joc de loterie,
Si nici un imprumut cu doi giranti!
Tu esti, iubito, marea poezie,
Iar eu, un vanator de elefanti.

NU, iubirea nu-i o lunga sarbatoare
Pe care-o treci fara dureri de dinti!
In fiecare zi aud o intamplare
Cu fete ce-au fugit de la parinti.

NU, iubirea nu-i manusa aruncata
In ochii fericirii de apoi!
Cand un divort te cost-o ciocolata
Se schimba garda-n sunet de cimpoi.

NU, iubirea nu e-o haina demodata
Pe care-o vinzi duminica-n Obor!
Tradarea ta, pe buza-mi sarutata
E-o statie la care ma cobor.

NU, iubirea nu-i o palida ninsoare
Cazuta intr-un august monoton!
Ci pasi pierduti prin sali de asteptare,
Cu-o floare degerata sub palton!

Acolo incepe iubirea…si-acolo se sfarseste ea pentru cei mai multi din zilele noastre. In sala de asteptare…cu o floare amarata, mototolita sub haina saracacioasa. Si n-are nimic! Pentru ca o haina scumpa si-un suflet gol oricum nu valoreaza prea mult. Intocmai ca o casa mare si frumoasa care nu-i un CAMIN.

Un zambet, cu drag!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: