Ce sa faci cand nu ai nimic de zis…

Una din cunostintele mele mi-a zis recent ca mi-ar fi dat un ghiont pentru a ma determina sa mai scriu din cand in cand pe pagina asta verde.

Am apreciat ghiontul, l-am primit zambind, ca pe un compliment neasteptat insa cred ca-i necesar sa si explic de ce nu mai sunt cuvinte in tolba.

In primul rand, odata cu mutarea in 49,75 mp, toate cuvintele s-au dispersat care incotro. O parte in baie (ale carei rosturi le-am binecuvantat inca din prima seara, mutati-va si o sa intelegeti despre ce vorbesc), o alta in dormitor (unde ma conversez cu Lorelai si Rory, din cand in cand), una in living si mai multe au luat-o prin padurea din apropiere (pa cere inca n-am strabatut-o din cap in cap da-i vine ei randul sambata). In 7 mp, cuvintele inghesuite nu-si puteau da rand care sa fie exprimate primele, de unde si mai multe spuse pe pagina asta (si mai multe regretate).

In al doilea rand, m-au ajuns binecuvantarile pentru care m-am rugat, drept urmare, mi-au si luat tot timpul liber disponibil si l-au transformat in ore de munca si saptamani de 14-21 zile. (Nu va nelinistiti, luna are in medie tot 30 de zile, doar numarul celor lucratoare variaza – in dezavantajul meu).

In al treilea rand, am pentru moment senzatia ca nu am multe de zis, am mai multe de tacut. De zis am zis, de certat am certat, de dat cu parerea am tot dat, de ras am tot ras si de plans am mai si plans pe ici pe colo. Acu-i vremea de tacut. Nu mi-a prea placut mediocritatea, lucrul facut numai pentru ca trebuie facut si m-am straduit sa nu ma complac in ea (daca tot m-am avantat spre nebanuitele cai ale mediocritatii). Ei bine, acum incerc sa mai si tac, si de preferinta ar fi sa excelez. Daca reusesc, revin si va anunt. Daca nu, rusine sa-mi fie, va veti da si singuri seama de esecul meu 🙂 !

In al x-ulea rand, sunt atat de alte lucruri frumoase de vazut, mirosit, simtit, auzit, iubit, incat e si pacat sa facem risipa de cuvinte in spatiul www-ului, inchisi in spatele usilor impunatoare, cu 12 incuietori in loc sa ne bucuram de grandoarea primaverii. Si nu ma intelegeti gresit, dar numai un om caruia i s-a furat o primavara (sau a dat-o pe un pumn de bani) realizeaza cu adevarat ce pret are ea si cu cata recunostinta trebuie privita si primita.

Asa ca, atunci cand nu ai nimic de zis, e mai intelept sa taci, asa am inteles eu si asa incerc sa fac.

Atunci cand imi vin idei ce merita (tot in parerea mea subiectiva) exprimate, o sa le pun aici, ca de-aia ii zice blog.

Deocamdata, numai zambete!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: