Supravietuitorii de ACASA

Am auzit ca noaptea-i sfetnic bun…si ca ideile destepte iti vin inainte de a inchide ochii seara asa ca in lipsa somnului m-am plimbat putin pe net. Cum am ajuns aici nu-mi amintesc insa stiu ca am inchis pagina dupa o jumatate de ora zambind, de drag si admiratie.

N-as putea sa va spun ce se petrece de fapt la intalnirile lor, la party-urile din care ne impartasesc cateva poze artistice sau in taberele in care merg insa nu am putut sa nu remarc o multime de fete bucuroase de atentia oferita, de dragostea echipei.

Nici despre echipa nu stiu mai multe, cred ca Ale si Teofil au cea mai mare parte din initiative dar cred ca mai sunt cel putin cativa oameni saritori care dau o mana de ajutor cu dedicare si perseverenta.

Am ramas impresionata de decorurile intalnirilor, de creativitatea dovedita in initierea jocurilor, de felul aparte si specific lor de a-i face pe oameni simplii sa se simta cel putin deosebiti. Asa am aflat ca Doriana „s-a maturizat” –  nu si-a serbat majoratul, ca cel mai bine e caracterizat Luci de trasaturi ca „saritor”, „prietenos” sau ca Oana e „cool” pentru ca isi imparte pranzul cu altii.

M-am impiedicat de cateva copilarii (scuzabile, varsta le da dreptul inca) si ma gandeam cu drag la felul in care mi-am petrecut eu acei ani. Cu siguranta au fost diferiti dar probabil farmecul nu are grade de comparatie asa ca nu voi face paralele inutile.

Cine sunt ei? Sunt niste copii crescuti mari, care acum 5 ani schimbau timid invatatoarea cu diriginta sau isi dadeau examenul de capacitate…

Au crescut si sunt uimita de rezultate…de ceea ce au ajuns azi…si cred ca voi fi si mai uimita de ceea ce vor ajunge peste ani.

Ale, Teofil & Co, desi sunt intotdeauna prima care sare la critica, sunt placut surprinsa de felul in care ati inteles implicarea in viata acestor oameni, ma bucura felul in care au decis ei sa isi exprime aprecierea fata de jertfa voastra si ma incanta bucuria ce li se citeste in ochi.

Va doresc sa fiti „mai mult decat biruitori prin Acela care v-a iubit”, sa nu va multumeasca niciodata supravietuirea, mediocritatea sau respiratul pur si simplu, sa fiti un exemplu demn de urmat si peste ani, uitandu-va inapoi, sa vedeti pietrele pe care le-ati cladit cu greu si sa va bucurati de ceea ce Dumnezeu a zidit pana la capat.

Un zambet, cu drag!

 

PS. feel free sa va plimbati pe http://survivors.ro/, veti intelege putin din ce se intampla acolo…cred ca pentru detalii ar trebui sa ii cunoasteti pe ei…sau sa va strecurati cumva in culise si sa urmariti cu ochii mariti de uimire desfasurarea evenimentelor.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: