Un an…

Maine, nu azi…

Nu am inteles ce rost are sa-i zici „La multi ani!” blogului tau…asa ca eu nu o sa-i zic.

Totusi, ma gandesc cu ciuda la cum aratam anul trecut pe exact vremea asta si cu cat ma gandesc mai mult, cu atat realizez ca-s tot aici si tot la fel. Daca maine as incepe sa scriu primele articole pe blog, le-as scrie exact in aceeasi ordine iar asta-i trist, extrem de trist.

Ce poate fi mai frustrant decat sentimentul inutilitatii? Cum poate trece un an fara sa te schimbe? Fara sa te forteze macar un pic sa fii mai rau…sau mai bun…sau mai bland…sau mai oricum altfel, dar diferit?!

Acum exact 360 si ceva de zile imi faceam curatenie prin suflet…si azi tot asta fac. Atunci aveam de facut alegeri si azi ma fortez sa iau acceasi decizie. Si atunci cantaream tot atat iar azi nu am nici macar cu 100 de grame mai mult/mai putin. Toamna trecuta eram la fel de guraliva cum sunt si azi, la fel de dura si suparacioasa, la fel de zapacita si zvapaiata. Cred ca zilele astea zambesc mai putin decat zambeam atunci…poate asta e singura diferenta intre cine am fost si cine sunt astazi. Si nu, nu zambesc mai putin ca semn al unei maturitati subite… dar nici nu as face compromisuri pentru a rade fara rost…de dragul rasului si al falsei veselii.

Imi doresc multi ani, mie, dar diferiti…extrem de diferiti. In alt loc, facand altceva, cantand alte cantece, spunand alte versuri, iubind alte lucruri, inseninand alte fete, incurajand alti oameni, multumind acelorasi persoane, vorbind cuvinte mai calde, iertand mai mult, pasind cu mai mult curaj, crezand ca eu sunt altceva si facand tot ce pot pentru a fi acel cineva atat de tanjit.

Multi ani si voua, celor care va distrati citind, va intrebati in ce butoi cad uneori si cine ma impinge in el, celor care ma bateti prieteneste pe umar si-mi zambiti dupa cate o zi grea, celor care-mi corectati greselile gramaticale, celor care sunteti ACASA si stiu ca aveti telefonul deschis la orice ora pentru orice soi de povesti, voua, celor care-mi sunteti cunostinte, prieteni buni sau vizitatori ocazionali: „Multi ani, DIFERITI!”

Un fel de zambet!

6 comentarii

  1. mikeru said,

    26/09/2010 la 21:57

    intreb eu.. neshtiutorul..
    daca eshti dispusa sa multzumeshti acelorashi persoane… de ce n`ai insenina aceleashi fetze, incuraja altzi oameni?

    • eenglimlach said,

      27/09/2010 la 18:00

      Sa stii ca nu stiu…dar uneori nu mai merita efortul…pur si simplu.
      Uneori cand pierzi batalia e mai sanatos sa-si recunosti infrangerea…te scuteste de dureri viitoare.
      Eu am pierdut cateva batalii…de-aia nu vreau sa inseninez aceleasi fetze si prefer sa incurajez alti oameni…

      Cumva, am un feeling ca vorbim despre lucruri total diferite 🙂

      Un zambet!

  2. mikeru said,

    28/09/2010 la 09:14

    prea multe feeling`uri strica. doar de data asta:p

  3. adela said,

    28/09/2010 la 10:37

    Bucura-te si spera sa ramai mereu „aceasi”(pentru ca prin ceea ce esti pentru altii esti deosebita,chiar daca tu nu vezi asta). Muuulti ani inainte, dar tot asa!

    • eenglimlach said,

      28/09/2010 la 11:18

      Hey Adela :).

      Bine, ma straduiesc sa raman aceeasi in partile bune si sa le scurtcircuitez pe cele rele.
      Sper ca suntetit bine toti 3 (4 cu catelul 🙂 ).

      Un zambet cu drag!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: