Bun, m-am lamurit, n-am eu un bai, e general valabil sentimentul si m-am asigurat ca nu vine din frustrari mocninde inainte de a scrie primul cuvant aici.
Ma cuprinde o strangere de stomac, mi se face mana mica si incepe sa mi se increteasca fruntea (asa cum nu iti place Tie) atunci cand o pustoaica proaspat iesita din liceu imi predica mie din cuvintele lui Solomon, si ma asigura ca “toate isi au vremea lor sub soare”. Sa ne intelegem: am citit si eu si restul “copilelor” de varsta mea sau mai mari pasajul cu pricina, stim, am luat la cunostinta!
Mai interesanta mi se pare atitudinea superioara a unora ce-si poarta pruncii in brate sub nasul unei amarate care-si doreste de ani bun un bebelus. Daca nu as fi vazut nenumarate exemple plangand prin bai, refuzand sa mai iasa din casa, schimband job-ul, biserica, prietenii, ati putea crede ca nu stiu despre ce vorbesc.
Si nu, postarea nu-i doar despre noi, fetele. E si despre baieitii/barbatii, carora le lipseste gramul de demnitate si respect pentru unul de-al lor, caruia un loc de munca nu i s-a oferit pe tava. Cumva, nu-mi imaginez ca doare mai putin doar pentru ca din constructie avem cateva piese diferite.
Asadar, domnilor si doamnelor “stie tot”, scutiti-ne de:
- defilari cu aere de superioritate
-expresii compatimitoare cand nu-i cazul
-atitudini de “pocainta maxima”…cand ne stim de o viata…
-vorbe rautacioase spuse in fata sau in spate
-maini de ajutor nesolicitate si intalniri “oarbe”
-compania voastra atunci cand nu o vrem
-vorbe “intelepte” izvorate din “vasta experienta de viata” pe acre ati acumulat-o in mai putin de 3 luni.
E vorba de respect, de sine si de noi, de intelepciune si 7 ani de acasa, de bunavointa si maturitate.
Si da, la cerere, pot sa insirui lista de nume a celor care ar vrea dar n-au ocazia sa semneze post-ul asta.
Doar zambete, pentru ca-i o viata frumoasa, plina de surprize!
