PERSEVERENTA…

Scurt pe doi:

“Cereti si vi se va da, cautati si veti gasi, bateti si vi se va deschide!”

Un zambet!

STREASINA…

Introducere:

Orice asemanare cu personajele reale e pur voita si neintamplatoare dar extrem de nefericita. Inca mai exista o sansa sa indreptam lucrurile…

Sambata.Dimineata (era mai spre pranz…ce-i drept, ca-i sesiune inca)…luam masa cu Di…am avut pentru un moment impresia ca ne fuge mansarda de deasupra capului…rezolvarea enigmei a venit cateva ceasuri mai tarziu, pe cand incercam sa dorm…Zapada incepuse sa cada valuri, valuri incalzita de razele soarelui…O auzeam ca prin vis picurand…picurand…picurand…

Gandul mi-a zburat la fete…

Sambata. Seara (in Real, goana dupa cumparaturi) asist la o scena demna de “camera ascunsa”. Ea, duduia, era la raionul cu lapte. El…fara chef, impingea cosul cu produse…plin de …cosmeticele ei, avand deasupra tigaia “pentru mama”, serviciul de cafea “ca e la reducere” si altele, de nementionat aici. In mijlocul raionului, un munte de paleti cu cartoane de lapte. Ea, duduia, batea nervoasa din picior, urland cat o tineau puterile “Treci aici cu carutul ala!!!”. Pe moment am crezut ca la mine tipa, el o privea neputincios si rugator…cam ca un catelus la care tipi sa plece in cusca lui. Caruciorul nu se lasa dus pe culoar, nici paletii de lapte impinsi mai departe…sa incapa caruciorul “doamnei”. Si mai nervoasa, urla din nou: “Daca stiai ca nu ai chef de cumparaturi, mai bine stateai acasa!!! Numa’ ma-ncurci!”. Am ramas…masca, am grabit pasul pentru ca mi se facuse brusc greata…nici macar muntele de lamai n-a reusit sa o alunge.

Pentru a doua oara, in aceeasi zi…gandul mi-a zburat la noi, fetele “picuratoare”.

Cuprins:

Zicea Solomon ca: “O streaşină, care picură necurmat într-o zi de ploaie, şi o nevastă gâlcevitoare sunt tot una.” Si fie ca ne place, fie ca nu, avea dreptate. Voi, nevestelor care bateti din picior si urlati cat va tin plamanii…v-ati pus vreodata in papucii sotilor/partenerilor, sa va priviti prin ochii lor in momentele alea? Daca nu ati facut-o, va imprumut papucii mei, puneti-va in ei…si asistati prin ochii mei la un asemenea “spectatcol gratuit”. Va asigur ca veti simti acelasi dezgust…si din fericire eu nu trebuie sa ma trezesc dimineata langa voi…nici sa va suport crizele de isterie de indata ce ma intorc de la serviciu. Ei insa…da…pentru ca i-ati legat pe viata pe unii, altii inca mai pot pleca cat vad cu ochii.

Un prieten bun imi zicea mai demult ca “mie mi s-a zis ca fetele dupa ce se marita se fac rele”. Atunci am indraznit sa-l contrazic…azi nu mai am curaj…din cauza voastra!

Stiti cum cad cuvintele noastre nepotrivite, spuse intr-un context la fel de nepotrivit? Ca stropii streasinei ce se dezgheata pe la 4 dimineata…intr-o zi de concediu…

Mai spunea Solomon ca: “Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare”. Cand am citi cuvintele astea, gandul mi-a zburat la alte cuvinte scrise tot de el “femeia nebuna isi darama casa cu mainile ei”…ar fi putut pune acolo si “cu gura ei”, “cu aspectul fizic”…cu orice altceva slabeste increderea, scade stima de sine a celuilalt, impovareaza sufletul pana la refuz… sau sadeste gelozie…

Fetelor voi chiar vreti sa platiti pretul asta?

Inca una, tot de la Solomon, si apoi plec: ““Mai bine să locuieşti într-un pământ pustiu, decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă.”

M-am gandit la mine, de data asta…cat de neplacuta poate fi prezenta mea daca cineva ar alege, voit, sa mearga intr-un loc atat de vitreg numai ca sa scape de mofturile mele, de imbufnarea mea, de cicaleala de rigoare sau de santajul meu sentimental ? (pentru necunoscatori, astea se numesc “fitze”) Si cat de nechibzuita as putea fi sa nu incetez a ma comporta asa cand mi se spune o data pe ocolite si cu zambetul pe buze, a doua oara sincer si deschis, iar a treia oara…nu mi se mai spune…pentru ca-i de mult plecat…

M-am ingrozit…de noi…cicalitoarele si pusele pe cearta, de noi “finutele” si dragutele, de noi…care trebuie sa le fim ajutoare potrivite…

Incheiere:

N-as fi facut schimb cu domnul ce impingea caruciorul…mi-a inspirat mila iar un barbat ar putea sa-mi inspire orice…dar mila, nu prea des. Problema nu-i asta insa…problema e ca si el isi inspira mila, cel mai probabil…si in ziua nuntii numai asta nu visa el…talpa papucului nevestei nu-i frumoasa privita de dedesubt. Si stiti ce? Nici nu-i face cinste ei…ca locul ei nu e acolo…

Si feministelor, sue me!

Un zambet!

 

PS. no pictures…n-as risca sa se piarda din esenta mesajului pentru ca fetele stau sa admire peisajul… :)

« Articole mai vechi